Codul Familiei sau de ce se legifereaza implicitul

O stire s-a strecurat prin agentiile de presa, nebagata prea mult in seama – comisia juridica a Senatului a votat mai multe modificari, propuse un senator al PRM, prin care casatoria era definita explicit ca o uniune intre barbat si femeie, si nu ca una intre “soti”. Subiectul a capatat mai multa importanta in momentul in care propunerile de modificare respective au fost votate in plenul Senatului. Ele pot deveni lege, daca trec de Camera Deputatilor.

Mai multe invataminte se pot trage din acest eveniment.

1) In primul rand, era de asteptat ca disputele morale, deseori aprige si cu miza foarte mare, care se desfasoara acum mai degraba in SUA decat in Europa de Vest (unde domneste nestingherita filosofia multiculturalitatii si a “diversitatii” in sens de egalizare culturala uniformizatoare din care dispare ierarhia valorilor) sa ajunga si la noi. Este un alt gen de efect al globalizarii politicii. Teme precum avortul, prostitutia, si acum homosexualitatea, nu sunt teme oarecare. Ele contin o definire a moralitatii care nu numai ca nu are nimic in comun cu cea crestina, dar o si contrazice. Aceste teme vin, de altfel, la pachet (desi nu este necesar sa vina astfel) cu o anume “filosofie” a drepturilor omului si ale integrarii europene, si nu puteau sa nu provoace reactii din partea societatii in care se manifesta. 

2) Initiativa modificarii despre care vorbim a fost facuta de un senator PRM si sustinuta de senatori, in mod individual, ai PSD, PNL, PD. Este cel putin straniu ca partidele de dreapta au lasat celor percepute drept mostenitoare ale regimului comunist si ateist o initiativa adresata electoratului orientat catre valori traditionale si crestine. Cel care s-a opus cel mai vizibil a fost un senator UDMR, G. Frunda, care face parte din partidul popularilor europeni, formatiune cu orientari crestin-democrate, zice-se. Pozitia sa nu poate sa mire insa prea mult, de vreme ce drepturile homosexualilor face parte din aceeasi familie a drepturilor colective ce sunt revendicate de tot felul de minoritati.  

3) Modul in care se va desfasura prezentarea in mass-media este si el important. Conteaza cum va fi prezentata problema. Una este sa titrezi ca “senatorii interzic casatoria homosexualilor” si alta este sa titrezi “senatorii definesc casatoria ca uniunea dintre barbat si femeie”. Primul titlu este deja ideologic. Lupta ideologica va fi, probabil, apriga si indelungata. Deja organizatii internationale (Human Rights Watch) fac campanie impotriva acestor modificari legislative si pentru drepturi legislative in plus acordate homosexualilor, alaturandu-se organizatiilor similare autohtone (ACCEPT). In mod similar, organizatii crestine sau traditionale internationale intervin si ele, alaturi de organizatiile autohtone (una dintre ele se numeste PRO-VITA) in sustinerea acestor modificari legislative.

Pentru partea care sustine modificarile, modificarile nu sunt o interdictie, ci o afirmare explicita a unor valori altadata implicite. Evident, acum doar o decada de ani, si nu numai in Romania, “uniunea dintre soti”, casatoria, avea o definire certa si subinteleasa. In fata unor revendicari din ce in ce mai agresive, ceea ce era implicit se afirma, in mod firesc explicit. Sau se destrama.

Pentru cei care nu se simt in nicio tabara, miza ar fi sa poata privi acest proces fara tot amalgamul inflationist al ideologiilor de tip multicultural, sau political correctness. Terenul este si prielnic, pentru cei ce ar dori sa transfere aceasta “batalie” pe terenul falsificarii demagogice. Sperietorile homofobiei, ale interdictiilor, faptul ca este initativa unui senator PRM, partid cu pedigree compromis pentru aproape toata lumea, viziunile unilaterale si abstracte ale celor care vor sa impuna “valori europene” (fara sa se explice de ce exclud din aceste valori europene crestinatatea, care nu s-a trait in Japonia sau in China), toate aceste elemente vor fi folosite pentru a se ocoli o dezbatere de substanta, care priveste doar la subiectul acestei modificari.

Ca proces politic, confruntarea poate avea consecinte nebanuite. E posibil crearea unui clivaj intre sustinatorii modificarii si opozanti. E posibil ca prin acest clivaj PRM, partid fara respiratie si fara viitor, sa se vada dintr-o data reactivat. Cea mai importanta consecinta poate fi insa faptul ca partidele vor descoperi (sau nu!) ceva ce a fost destul de neglijat – electoratul de orientare crestina si traditionala. Continuarea neglijarii acestui electorat duce la marginalizare si poate avea efecte daunatoare – radicalizare, retragerea din “cetate” sau auto-izolarea, in lipsa oricarei perspective de reprezentare politica a propriilor conceptii. Cea mai mare greseala ar fi sa se identifice acest electorat cu cel al PRM, PC sau/si PNG. Aceste partide si liderii lor au incercat sa speculeze artificial un pretext – identitatea crestina – pentru un succes electoral. Ne aflam insa, acum, in prezenta unei probleme concrete si profunde, care genereaza clivaje. O problema concreta care nu poate fi abordata decat prin raspunsuri concrete, reprezentative si raspunzatoare in fata unui electorat bine definit.

Ionut Butoi, senior analyst ARP.