Precedentul Kosovo – cum se incinge, fara a fi nevoie, tabla de sah a politicii…

O graba (inexplicabila?) a impins statele cele mai importante ale UE, alaturi de SUA, sa incurajeze declararea independentei regiunii Kosovo. In ciuda evidentelor de ordin practic, in ciuda invatamintelor istoriei, s-a dat apa la moara unor radicali cu CV-uri care, in conditii de normalitate si de stat de drept, ar “pica” la un simplu examen al Codului Penal. Nu se poate legitima, din punct de vedere rezonabil, aceasta graba si incurajare a declararii independei Kosovo. Este nerealist sa speri ca, dand satisfactie unor fosti (oficial fosti) guerillas inarmati, acestia se vor transforma in elite care sa respecte domnia legii. Acest gen de decizii politice care duc la consecinte catastrofale au existat si in trecut, cand elitele democratiilor instabile din Germania si Italia au dat satisfactie unor boemi dementi ca nazistii sau unor “baieti pusi pe fapte mari” cum erau fascistii lui Mussolini. Stim unde s-a ajuns…De aceea, precedentul Kosovo inseamna de fapt ca in politica nu mai este DREPTUL, legea, rezonabilul, criteriul si mijlocul de atingere a scopurilor, ci FORTA. Ceea ce este trist, avand in vedere ca tocmai autoritatile vestice incurajeaza acest lucru. Si curios lucru ca singura voce care aduce aminte de proceduri, tratate si legi, pe plan international, este…Rusia.

Dincolo de aceste considerente generale, declararea independentei Kosovo agita nu numai apele politicii internationale, ci si pe cele interne. Uimitor cat de repede organizatiile politice ale minoritatii ungare, la unison (in ciuda concurentei interne acerbe) se raporteaza in mod pozitiv la independenta Kosovo. UDMR deja a indemnat, printr-un comunicat oficial semnat de Marko Bela si Kelemen Hunor, ca autoritatile romane sa nu intarzie in a recunoaste independenta. Curios cum politicienii considerati a fi “rezonabilii” de pe scena politica romaneasca, adepti ai negocierilor si nu ai impunerii prin forta, stilati si europenizati adera rapid la o solutie de tip Kosovo, bazata pe forta si abuz, pe incalcarea prevederilor internationale. Celelalte organizatii ale minoritatii maghiare au declarat ca vor folosi precendetul Kosovo pentru a isi dobandi modelul de autonomie revendicat. In asa-zisul tinut secuiesc s-a organizat deja un referendum neoficial, deci ne putem astepta ca, pe baza precedentului FORTEI, al actului abuziv deja infaptuit, sa se ridice la cote stridente vocea revendicarilor autonomiste si, de ce nu, separatiste.

Tema Kosovo este o tema care poate genera clivaje, poate renaste vechi conflicte si, de asemenea, poate da aripi…PRM. Discursurile PRM nu vor mai suna “invechite” si nu vor mai parea isteria unor lideri izolati. Sunt create si incurajate, inconstient sau nu, premisele renasterii extremismelor si ale politicii fortei. In fata acestor contexte deloc optimiste, liderii partidelor politice parlamentare considerate “democratice”  – PD-L, PSD, PNL, se situeaza, deocamdata, fara fermitate, de partea celor care vad in indepedenta Kosovo ceea ce este – un act ilegal si periculos. Insusi presedintele Basescu, cel care, aparent, se situeaza ferm impotriva independentei Kosovo, a declarat, pe 31 ianuarie, la Bruxelles, ca Romania nu are “critici” pe subiect, ci “puncte de vedere”.

Pentru clasa politica romaneasca, ramane de vazut cata vreme va fi posibila pendularea cu “puncte de vedere” in fata unor realitati si revendicari care nu se multumesc doar cu formalitati sau declaratii de complezenta. Mai trebuie adaugat ca, cu totul ingrijorator, UE se coaguleaza ca organism supranational cu prerogative de tip statal tari – forte armate internationale – participand la legitimarea unui astfel de abuz care neaga principiul integritatii statale si suveranitatii nationale. Dar si principiile pana acum recunoscute ale dreptului international.

Ionut Butoi, senior analyst ARP.