“Agitatie sociala”, “conflicte de strada”

Am inceput sa aud si sa citesc tot mai des sintagmele astea sau unele asemanatoare. Dar nu pentru ca s-ar intampla ceva. Nu. Ci doar pentru ca “se vorbeste” despre asta. E o tema care se tot construieste. Deocamdata in lipsa unui fond. Si sincer ma irita … E asa un fel de “isterie per-se”.

Da, sunt probleme, sunt concedieri, probleme de productie. Dar sa anunti cu atata forta ca vor fi “conflicte” mi se pare foarte exagerat. E ca si cum ai pune piatra in mana unui om suparat, sau funia in mana sinucigasului. In plus, e enervant ca asa-zisii lideri sindicali au prins din zbor chestia asta si tot ameninta si ei cu “lupte”, isterie samd.

Apoi se tot impinge exemplul grec, islandez etc ca si cum suntem predestinati sa urmam acel “model”. Fara a tine cont de cultura politica, de situatia economica, de structura sindicala, de istorie politica, de nimic.

Am auzit oameni implicati in politica care dadeau ca “sigure” astfel de conflicte pentru ca asa spuneau nu stiu ce “rapoarte de analiza” din occident. De fapt era un singur raport mare si lat care a ajuns in mass-media din Romania si care era destul de extravagant in concluzii. Dar exemplul arata exact modul de gandire (*lipsa de gandire) care se extinde ca o ciuma.

Cristi