O dezbatere cu idei interesante cu Roger Scruton. Asa reiese din sumarul facut pe blogul lui Bogdan Duca. Imi pare rau ca nu am participat. Totusi cred ca o asemenea dezbatere merita o deschidere mai mare. Nu doar o “umbrela” PDL. Cred acelasi lucru si despre efortul unor ganditori “de dreapta” care s-au “angajat” intr-un singur sens politic – vezi relatarea Tismaneanu-ISP.
Am retinut cateva idei din relatare. Le reiau ca atare:
– “Somajul provocat de prabusirea unor industrii muribunde va elibera pe piata muncii si a ideilor multe minti pline de inteligenta si initiativa ce vor sta la baza regenerarii economiei”.
– “Scruton: nu libertatea ci responsabilitatea e conceptul cheie al conservatorilor” – eu consider ca asta e punctul in care putem separa intre pozitiile de dreapta, indiferent ce nume le dam.
– Patapievici: “Conservatorismul a devenit interesant in Romania abia dupa 2000 prin evolutia unor liberali spre conservatorism” – consider usor neverosimila rapiditatea cu care s-ar fi petrecut asemenea schmbari de orientare filosofica in plan public in Romania post89.
Astept textul din 22 pentru clarificari 🙂
Parca nu ar fi asta principala linie de demarcatie intre conservatorism si liberalism, adica responsabilitate vs. libertate. Sau, cel putin, nu este indeajuns de mult explicat. Responsabilitate, poate, fata de traditie, fata de un trecut in care valorile morale pe care le asumi au fost testate si traite efectiv. Prin urmare, atasamentul fata de valori nu este unul abstract (si, prin urmare, nici nu va fi unul absolutist), ci va fi unul real, personal. O societate conservatoare ar fi o societate a normalitatii si firescului.
Liberalismul, in schimb, daca este rupt de traditia ganditorilor R. Burke, Adam Smith si altii ca ei, devine captiv al iluminismului absolutist si profund abstract. Libertatea devine din practica si experienta o valoare abstracta, in numele careia se fac revolutii, se provoaca razboaie, se intemeiaza noi imparatii. Adica, asa cum spunea Furet, liberalismul de orientare progresist-iluminista anunta si provoaca socialismul.
Sau, altfel spus, libertatea devine un crez hliast, milenarist, proiectat tot timpul in viitor, un scop care scuza toate mijloacele.
De altfel, asa se explica si diferentele majore intre neoconii de astazi, care sunt perfect hiliasti, progresisti si se inteleg bine cu socialistii resapati ai vremurilor noastre, si conservatorii traditionalisti, libertarienii si alte grupari din ce in ce mai marginale si mai “au contre curent”.