Privesc oarecum circumspect zvonul permanent despre “ruperea” Aliantei PSD-PDL; sau PDL-PSD. Povestea asta dureaza efectiv din prima secunda a guvenarii lor. Curg scenarii si informatii pe surse, de luni de zile, care ne “demonstreaza”, nu-i asa, cat de mult nu se suporta unii pe altii. Of, saracii! Nu mai vorbesc de atacurile reciproce care sunt deja anost de cotidiene.
Dar oricat de surprinzator a fost si in decembrie 2008 sa ii vedem aliindu-se, tot atat de surprinsi vor ei sa fim si acum. Adica sa intelegem dom’ne ca ei nu au ce cauta impreuna. Dar iata, ei sunt totusi impreuna.
Nu neg ca sunt cohorte de pesedisti si pedelisti care ar prefera sa se desfiinteze reciproc. Dar realitatea e ca si PDLului si PSDului le foloseste de minune situatia asta incerta. Pentru ca au nevoie sa justifice permanent alianta fata de electorat, sa spuna ca “nu au avut de ales”, ca daca ar putea ar “evada” oricand de acolo. Este “defectul” de fabricatie cu care trebuie sa se lupte permanent.
Pentru noi toti nu e prea bine. Am scris inca din februarie ca actuala putere contine in buna masura si propria opozitie si despre cat de nociv poate fi acest tip de ne-responsabilitate a actului de guvernare. Haosul deicizional si perdeaua de fum a iresponsabilitatii depre care vorbeam atunci sunt astazi realitati evidente.
Important e ca in final sa intelegem, oricat de surprinzator ar fi sau nu, ca PSD si PDL guverneaza impreuna si impart egal rezutatele si dezastrele pe care le provoaca.
