Ganduri de campanie (II)

Revin cu Gandurile de campanie incepute imediat dupa turul 1 de asta toamna. De data asta povestea are loc undeva prin septembrie-octombrie 2009, cu aproximativ doua luni inainte de alegerile prezidentiale. Si ar trebui sa se numeasca poate “In care aflam despre natura unor consultanti politici“.

Circula deja de cateva zile pe culoarele campaniei o vorba soptita ca un anume “consultant” s-a infiripat intr-unul din staffurile electorale. Vorba parea sa aiba oarece sens deoarece mai multe lucruri erau in schimbare in perioada aia. Consultanti straini, romani si in toate staffurile.

La un pahar de vin, intr-o seara, un prieten implicat politic si mai apropiat de lumea afacerilor romanesti ma intreaba daca am auzit despre respectivul consultant si daca stiu despre ce e vorba. I-am spus ca aveam ceva banuieli, dar si unele mirari.

M-a oprit insa repede sa ma corecteze si sa imi spuna ca respectivul se afla acolo de fapt pentru a intermedia si reprezenta interesele unui mare grup de afaceri.

Nu e ceva ce poti digera pur si simplu. Si nici nu ma avant sa savurez orice scenariu si barfa. Insa venind de la un prieten, a carui credibilitate nu are sens sa o discut, am luat-o ceva mai in serios. Nu era oricum prima oara cand aflam asa ceva despre “consultanti politici” de-a lungul anilor. Romani sau straini.

Din istorioara asta nu am ramas cu preocupari despre “imaginea” consultantilor sau despre nu stiu ce conspiratii, ci cu o intrebare care imi revine periodic in minte, ca un exercitiu permanent de orientare: ce asteapta cu adevarat politicienii romani de la consultantii politici?

PS: Campania #NouaPolitica merge mai departe 🙂 Chiar si cu un mic “aport” din partea presedintiei :))