“Miscarea” PDL

Proiectul politic pe care PDL il pregateste – discursiv deocamdata – tinde sa contina un defect structural pe fond si sa determine mici succese tactice la urmatoarele alegeri.

Defectul structural

Timp de 6 ani, PD, ulterior in forma PDL, a incercat fara succes sa fie sau macar sa para ca este un fel de “simfonie” de platforme politice, toate sub o umbrela populara – cu asa-zise nuclee liberale, crestin-democrate, populare, libertariene. Rezultatul a fost doar o cacofonie si izolarea unor voci, mai ales din zona “intelectual-universitara”. PD-PDL a ramas doar un proiect de partid prezidential cu o coalana vertebrala formata exclusiv din hard-linerii din era FSN (mostenitor al nomenclaturii PCR) sau ucenicii mai tineri ai acestora.

“Miscarea” pe care PDL incearca sa o arunce pe piata in ultimul moment, inainte de anul electoral 2012, este doar o noua incercare de a construi o astfel de “aglomerare” de voci diverse ca asumare doctrinara.

Elementul bizar este ca majoritatea acestor voci sunt aceleasi care nu s-au impus in trecut in PDL dpdv doctrinar, chiar daca unul sau altul (e.g. Stoica, Stolojan, Baconschi) au avut temporar un loc, destul de izolat insa, in conducerea PDL. Singura diferenta este ca acum aceste voci vin cu o haina noua, o suita de fundatii sau de structuri pseudo-politice.

Practic dupa ce PDL a fost incapabil sa se transforme in sens doctrinar si sa inglobeze aceste persoane/curente si le-a marginalizat, acum vrea sa se uneasca cu propriile apendice pe care organismul le-a respins. Adica dupa ce “unirea” in interior nu a reusit se incearca o unire in exterior in care culmea, elementul dominant, PDL, ar trebui sa isi dizolve identitatea si structura.

Un asemenea proiect nu doar ca e bizar si nefunctional, dar este si necredibil. E imposibil sa convingi ca un partid urias se poate “modifica genetic” dizolvandu-se in niste firmituri politice, mai ales dupa ce tu ca partid ai respins aceste fragmente politice in nenumarate randuri.

Posibilitatea atragerii unor formatiuni la fel de marunte, de tip PER si PNTCD, ridica altfel de probleme. Dupa ce ca partid nu ai fost in stare sa amenajezi doctrinar portofolii doctrinare cat de cat compatibile – liberalism, doctrina populara – e cel putin ciudat sa plonjezi in ecologie de exemplu. Cat despre asocierea cu PNTCD, lasand la o parte mostenirea istorica comuna dificila din guvernarea 1997-2000, e doar o colaborare cu forma ramasa momentan fara continut, cu o identitate puternic zdruncinata de scandaluri eterne si de lideri aflati sub vremuri.

Privind putin spre viitor ma gandesc usor amuzat la cum ar decurge “impartirea” functiilor intr-o astfel de asociere politica. Daca in cazul USL se vorbeste tensiuni si orgolii intre doua blocuri politice experimentate cu un portofoliu de sute de primari, presedinti de CJ si parlamentari, imaginati-va cum ar arata “algoritmul” firesc de alocare in interiorul Miscarii-PDL. S-ar face sondaje ca sa se stabileasca proportia pe liste intre PDL-FCD-ISP-CADI-PER? Vor primi cei de la PDL in plic de la Cotroceni numele din “societatea civila” care trebuie sa intre pe lista sau sa candideze? Vor discuta filialele PDL cu reprezentantii din teritoriu ai ISP de exemplu despre nominalizari de candidati? Evident, orice scenariu de acest tip e ridicol.

Se va ajunge la eterna problema din PDL si din partidele romanesti: de ce sa dam noi care am muncit in partid locuri unora care nu au “carat pianul” ? – daca imi e permis un imprumut din dezbaterea fotablistica. Cristian Preda a avut un lung dialog cu cei din conducerea PDL pe acest subiect, “dialog” presarat cu multe amenintari in care ii era aratata usa partidului. S-a vazut cat de mult isi doresc liderii PDL sa ia in brate niste … “doctrinari”.

Un alt scenariu sugerat de Sebastian Lazaroiu este cel care depaseste cumva problemele doctrinare si incoloneaza toate aceste forte politice si pseudo-civice in jurul unui “mesaj” de tip: noi suntem viitorul, ei trecutul. Cu alte cuvinte o tema de forta care sa salveze esecul doctrinar deja anuntat. Un fel de “miscare de innoire” – un catch-all party, dupa ce partidele si structurile componente au capotat atat la nivel guvernamental, cat si la nivel de organizare interna.

Lipsa de credibilitate a acestui scenariu este chestiunea cu “viitorul”. Ca sa folosim tema draga dlui Lazaroiu: e ca si cum ai vrea sa o ascunzi pe Alba ca Zapada in spatele piticilor si sa speri ca nimeni nu o vede. In cazul asta e vorba de un fel de Godzilla-PDL omniprezent si nu de Alba ca Zapada, dar ati prins ideea. Ideea de a camufla PDL intr-o miscare formata din sine-insusi e complet lipsita de sens. E un fel de “la vremuri noi, tot noi”. Asa ca, despre ce “viitor” vorbim?

Mici succese tactice

Noua Miscare-PDL are in primul rand darul de a oferi candidatilor PDL o masca noua, un lifting electoral care sa ii scoata din “obsesia portocalie”. O forma noua fara continut sau cu acelasi continut invechit. Exact cum fac firmele de produse de larg consum care periodic isi reimprospateaza pachetul/eticheta/logoul. O astfel de schimbare de “look” poate duce la unele castiguri dar doar marginale – mai degraba o schimbare care poate limita pierderile masive de pe urma guvernarii.

Un alt castig de “margine” este cel prin care PDL va reusi poate sa atraga in recolta sa electorala bazinele minuscule ale unor PNTCD sau PER. Sau sa spere ca “etichetele” de liberal, crestin-democrat, ecologist, lipete toate la gramada pe noua Miscare vor mai convinge niste alegatori rataciti in tranzitie.

Fara consistenta de fond – mesaj+lideri – noua Miscare nu ramane decat o schimbare de nume, sigla, culori.

Sansa insa poate totdeauna sa vina din exterior, de la un adversar insuficient pregatit si articulat, chiar daca tu ai ramas si te mai sprijini doar intr-un picior.

* Sursa imaginii.