Ne comparam cu Bulgaria adesea. Suntem la pachet in buzunarul de la spate al UE. Ei au alegeri prezidentiale si locale azi. Noi ne “pregatim” pentru locale&parlamentare la anul, dar ne gandim deja si la candidatii nostri din 2014 si de unde ar mai putea aparea figuri noi. Mai ales ca dl Basescu nu va mai putea candida si intr-un fel sau altul toti se gandesc la “succesiune”.

M-am gandit la o comparatie destul de fortata, e adevarat, cu Romania, plecand de la profilul politic al candidatilor de azi din Bulgaria. Cam cine ar fi asadar candidatii in Romania daca am urma profilul celor din Bulgaria. O sa vedeti ca apar idei interesante. Zambetele sunt bine venite 🙂

Rosen Plevneliev (site de campanie), candidatul partidului de dreapta GERB (Citizens for European Development of Bulgaria), aflat la putere. Favorit. Fost ministru al “lucrarilor publice” (denumirea e “ministru al dezvoltarii regionale”) al guvernului la putere si om de afaceri in zona de infrastructura. Apreciat pentru munca depusa pentru constructia de autostrazi pe fonduri europene. Sustinut de o doamna ministru al justitiei, Margarita Popova, o figura a luptei “anti-coruptiei”, mesaj pe care de altfel s-a construit electoral partidul GERB infiintat doar in 2006. Un ticket presedinte-vicepresedinte/locotenent. O idee interesanta, o idee de campanie care a bantuit si pe la noi in 2004 (Nastase-Geoana, Basescu-Stolojan) si in 2009 (Geoana-Johannis) – dar cu alte valente.
Varianta romaneasca? Cu cine ar semana? O varianta de Elena Udrea – ministru al dezvoltarii regionale –  in combinatie cu Anca Boagiu – ministru al transporturilor – si cu profilul de afaceri al lui Dorin Umbrarescu. Si cu Monica Macovei pe post de locotenent care sa gireze in tandem elementul de anti-coruptie.

Ivaylo Kalfin (clip1, clip2), candidatul coalitiei de stanga, Coalitia pentru Bulgaria, cu sansa a doua. Fost ministru de externe, fost vice-prim ministru, fost consilier pe economie al fostului presedinte Parvanov si actual eurodeputat. Este asociat destul de mult cu problematica externa si europeana. El merge in tandem cu un actor cu notorietate locala si fost ministru al culturii, Stefan Danailov.
Varianta romaneasca? Cu cine ar semana? O varianta de Mircea Geoana, cu tuşe de Titus Corlăţean, dar cu o faţă mult mai umană – onest sa fiu, nu am gasit faţa asta umană nicăieri şi la nimeni din liderii PSD nationali. Daca vreti si un element nonpolitic si Geoana si Kalfin sut usor rr-îiţi :). Tandemul ar fi probabil cu un Mircea Diaconu ceva mai experimentat sau un Victor Socaciu cu picioarele mai mult pe pamant.

Meglena Kuneva (clip), candidat independent, cu sansa a treia. Fost comisar european pentru protectia consumatorilor, ministru al integrarii si negociator cu UE, doctor in drept, s-a lansat in politica prin Miscarea liberala Simeon al II-lea. Intre preocuparile ei intra protecia datelor personale pe internet si activitatile culturale. Ea merge in tandem cu un economist, Lubomir Hristov, fost economist sef al Bancii Nationale a Bulgariei si fost consilier la Banca Mondiala.
Varianta romaneasca? Cu cine ar semana? Un Leonard Orban ceva mai experimentat si cu anvergura mai larga, poate cu un pic din experienta lui Vasile Puşcaş (negociatorul Romaniei cu UE in guvernul Nastase) – daca nu cumva ar merge chiar Vasile Puşcaş cu totul ca profil. Tandemul ar fi asigurat de un Valentin Lazea, economistul sef al BNR sau de Mihai Tanasescu – desi pentru Mihai Tanasescu la limita i s-ar potrivi intreg profilul de candidat mai degraba tehnocrat.

Svetoslav Vitkov in tandem cu Ventislav Mitsov (clip de campanie; interviu tv – ca sa vedeti cum arata oamenii si daca stiti bulgara 🙂 ). Sunt candidatii atipici, “candidatii rockeri”, indragiti pe internet pentru ca vin drept candidati anti-sistem. Sunt parte dintr-o formatie de succes in anii 90 in Bulgaria,  Hipodil, un stil undeva rock si chestii etno, unii zic si de inspiratie ska (dar mi se pare cam mult), care inteleg ca avea si ceva versuri obscene.
Varianta romaneasca? Cu cine ar semana? Mi-a venit in minte Dan Helciug pentru combinatia de rock si sa zicem etno. Dar aici lista e deschisa si poata varia trecand prin mai multe “staruri” locale de tip: Cheloo sau 1Q Sapro – care mai are ceva “antecedente” in relatia cu politica (melodia din 2004, Romania, trezeste-te!). Intr-un fel si pentru ca s-a implicat deja in politica, cred ca si Mugur Mihaescu de la Vacanta mare s-ar califica la comparatia asta. Pe de alta parte discursul acestor baieti are ceva din Remus Cernea 2009 in Romania, cel putin ca auto-victimizare.

In rest mai sunt 14 candidati. Sper ca nu vi s-au parut exagerate comparatiile 🙂 dar mie mi se pare ca subliniaza si asemanari si deosebiri interesante si unele chiar utile. Ma refer la zona de recrutare a cadrelor politice si la tipul de cariera politica in zona asta a lumii. Plus asemanarile intre temele de campanie, tipul de lider, impactul redus al campaniei online.

Exista o singura idee generoasa si cu potential electoral urias legata de sistemul uninominal si majoritar (chiar si intr-un singur tur) si fara nici un fel de comasare:

Ca daca ti-a ajuns ce candidati iti ofera acelasi partide de care parca nu mai scapi de zeci de ani si ca daca exista un om complet independent care pare macar ca are capacitatea sa fie “altfel” si sa faca treaba, atunci partidele nu te pot opri si poti alege un astfel de om. Ramane ca acel “om” sa stie sa vorbeasca si sa convinga inca vreo 10-20 de oameni care sa munceasca VOLUNTAR pentru el si sa munceasca – mult, foarte mult, din usa in usa

Pe aici cred ca e “baza” unei politici simple si sanatoase. Din pacate, din tot uninominalul si discutiile despre el, asta e singurul aspect despre care nu se discuta si care e uitat pe la coada pe undeva. Sunt curios insa cine va exploata potentialul ideii.

Alegerile in multe partide, in Romania, nu sunt libere si deschise, ci au o natura piramidal-feudala.

Pentru ca nu sunt libere si deschise:
– (aproape) orice moment electoral intern seamana cu organizarea unui puci/respectiv apararea in fata unui puci.
– (aproape) orice preluare de putere interna seamana cu o lovitura de palat bazata pe o consipratie bine pusa la punct. Continue Reading →

In interviul realizat ieri de tizul si amicul meu Cristi Andrei (de la Gandul), Victor Ponta a enuntat o temere care are o sursa oarecum neclara: posibilitatea ca PC sa iasa din USL imediat dupa alegeri, ca in 2004 cand s-a rupt de PSD si a intrat in guvernul ADA. Unde e problema? Continue Reading →

Au aparut stiri despre o varianta de sistem electoral sustinuta de PDL. E adevarat, nu e nici sustinuta oficial si e o versiunea de “test” incompleta.

Noul algoritm electoral ar suna asa: 200 de colegii din care sunt alesi 200 de parlamentari – cei care iau cel mai mare numar de voturi dintr-un tur. Si inca 100 de parlamentari alesi de pe locul 2 din aceleasi colegii, ca forma de compensare, in functie de scorul national al partidelor – are un partid 55%, atunci va avea 55 de locuri la “compensare” dintre cei de pe locul 2. Li s-a spus “the lucky losers”. Continue Reading →