Exista o singura idee generoasa si cu potential electoral urias legata de sistemul uninominal si majoritar (chiar si intr-un singur tur) si fara nici un fel de comasare:

Ca daca ti-a ajuns ce candidati iti ofera acelasi partide de care parca nu mai scapi de zeci de ani si ca daca exista un om complet independent care pare macar ca are capacitatea sa fie “altfel” si sa faca treaba, atunci partidele nu te pot opri si poti alege un astfel de om. Ramane ca acel “om” sa stie sa vorbeasca si sa convinga inca vreo 10-20 de oameni care sa munceasca VOLUNTAR pentru el si sa munceasca – mult, foarte mult, din usa in usa

Pe aici cred ca e “baza” unei politici simple si sanatoase. Din pacate, din tot uninominalul si discutiile despre el, asta e singurul aspect despre care nu se discuta si care e uitat pe la coada pe undeva. Sunt curios insa cine va exploata potentialul ideii.

Alegerile in multe partide, in Romania, nu sunt libere si deschise, ci au o natura piramidal-feudala.

Pentru ca nu sunt libere si deschise:
– (aproape) orice moment electoral intern seamana cu organizarea unui puci/respectiv apararea in fata unui puci.
– (aproape) orice preluare de putere interna seamana cu o lovitura de palat bazata pe o consipratie bine pusa la punct. Continue Reading →