Partidele romanesti atunci cand singure sau intr-o coalitie puncteaza in sondaje sub 20% par mai inclinate sa sustina sisteme de natura proportionala, iar pe masura ce depasesc acest prag inclina spre un sistem majoritar. Cel putin dupa anul 2000 cand dezbaterile despre sistemul electoral au capatat o importanta mai mare. Cauza acestei variatii este rezultatul unui sistem electoral majoritar care inclina sistemul politic spre un sistem de doua partide sau de doua partide si jumatate, dar si de rezultatul unui sistem electoral proportional care mentine un pluralism de partide pe scena politica.
Al doilea mecanism care pare a bloca trecerea de la proportional spre majoritar este rivalitatea liderilor de rang 1, care detin la un moment dat puterea in stat, si care se impiedica reciproc in a obtine prea multa putere. Vorbim de presedinti, premieri, lideri de partide.
O a treia observatie este legata de context: toate discutiile despre sistemul electoral s-au incins in anii electorali si preelectorali. Este cumva o tendinta a partidelor “mari” de a amenaja sistemul inainte de scrutin astfel incat sa “dea lovitura” si sa se instaleze intr-un sistem de alternanta care le-ar asigura o viata ceva mai sigura pe termen lung.
1990, momentul originar:
– Alegerea formulei proportionale de catre un partid care avea la acel moment de unul singur peste 65% sprijin popular pare bizara.
– Dar ea vine din cel putin trei considerente: 1) numeroasele factiuni din FSN care se obstructionau reciproc, 2) dorinta noului regim de a se legitima international si de a arata ca exista cat de cat o opozitie si 3) dorinta lui Iliescu de mentine o opozitie fragmentata, dorinta care a fost intampinata de Coposu si ceilalti prin formarea CDR.
In 1997-2000:
– Coalitia aflata la putere, CDR-USD-UDMR, era foarte fragmentata si practic nu s-a pus problema renuntarii la proportionalitate, toate partidele mici care o formau riscand altfel nici sa nu mai intre in Parlament.
– PDSR (viitor PSD), desi un partid mare, nu avea puterea in Parlament sa determine vreo schimbare.
In 2003-2004:
– PSD prin Adrian Nastase, aflat la putere cu peste 35% in sondaje, a favorizat un sistem majoritar in doua tururi.
– Opozitia a venit dinspre Ion Iliescu-presedinte, din dorinta de a bloca un Nastase intr-o ascensiune fulminanta. Sistemul a ramas proportional.
– UDMR a ramas permanent un sustinator al formulelor propotionale, limitat fiind de votul etnic de maxim 6-7%.
In 2007-2008:
– PNL aflat la putere , sub 20% in sondaje, si alaturi de UDMR la guvernare, alt partid “mic”, a favorizat in continuare un sistem de natura proportionala.
– PDL, un partid ajuns rapid de pe la 14% la peste 30%, a devenit “brusc” cel mai mare sustinator al sistemului majoritar.
– Din nou interesanta optiunea PSD de a se alia cu PNL in 2008 si de a sustine “proportionalul” – explicata prin adversitatea fata de Basescu si temerile fata de pozitia sa dominanta din sistem.
– Totusi PSD, un partid “mare”, a sustinut si a obtinut in contrapondere, tot in 2008, alaturi de PDL, un sistem de vot majoritar si chiar intr-un singur tur pentru presedintii de Consilii Judetene. PSD a ales pentru moment sa se “fortifice” electoral doar la nivel local – un prim pas.
In 2010-2011:
– PDL aflat la putere, scazut rapid sub 20% dupa o guvernare nepopulara, favorizeaza din nou un sistem de natura proportionala, chiar daca unele mesaje dinspre Cotroceni par a sugera o optiune “majoritara”.
– Si nu doar atat, PDL are o strategie care foloseste intens proportionalitatea ca factor de fragmentare a spectrului politic in 2012, mai ales a votului “nemultumitilor”. Ceea ce face complet necredibile gesturile unor lideri PDL care solicita un sistem majoritar.
– De data asta, PNL – aflat in crestere peste 23-24% – si PSD – peste cota 30% in continuare, prinse totodata intr-o coalitie peste 50% sustin o varianta majoritara in doua tururi.
– In acelasi timp, PDL si PSD au facut la nivel local, unde sunt in continuare partidele cu mai multa forta politica (=primari), al doilea pas spre un majoritar “fortificat”: alegerea primarilor intr-un singur tur.
– UDMR continua sa fie un factor conservator in privinta proportionalitatii, cerand ca orice formula de sistem electoral sa ii garanteze ca cei 6-7% din voturi sa se regaseasca in 6-7% putere in Parlament.
Este de asteptat, totusi, că daca PDL, sa zicem, se fortifica electoral in 2012, spre un scor de 25% si USL are un traseu descendent, sa asistam la o revigorare a interesului PDL pentru majoritar, pe ultima suta de metri. E greu totusi de crezut.
