1. Dupa decizia de astazi a Curtii Constitutionale care valideaza schimbarea presedintelui Senatului creste pentru viitor probabilitatea de instabilitate politica. Subliniez ca e vorba de o schimbare generata de o alianta politica nou formata pe bancile Parlamentului (USL-UNPR).
De ce? Deoarece pana in 2012 functiile de presedinte ale celor doua Camere erau vazute ca o “pecete” a aliantelor politice facute in Parlament la inceput de mandat, pentru 4 ani. Numirile celor doi presedinti ai Senatului si Camerei Deputatilor erau un fel de garantie a unei majoritati parlamentare. Si asta pentru ca presedintii au un rol semnificativ in impunerea agendei parlamentare.
Decizia CCR de azi lasa practic pentru viitor o libertate mult mai mare actorilor din Parlament de a renegocia “situatia de fapt”, adica majoritatile, si de a introduce in “pachetul” de negociere politica si aceasta pozitie esentiala.
Cum s-a ajuns aici? Fragmentarea politica lasata “mostenire” de alegerile din 2008, cu 2 partide de 33% (PSD si PDL) si unul de 20% (PNL) a dus la schimbari si mutatii dese in aliantele si in logica majoritatii parlamentare in mandatul 2008-2012. Tot acest joc politic a relativizat pozitia presedintilor Camerelor. Precedentele Bogdan Olteanu-Adrian Nastase si mai apoi Mircea Geoana- Vasile Blaga au pregatit doar terenul pentru situatia actuala. CCR a consfintit doar o stare de fapt.
Alaturi de calculul pe care l-am facut anterior care arata ca in Parlamentul viitor (2012-2016) vor fi prezente cel putin 9 sau chiar 10 partide/grupuri parlamentare (PSD, PNL, PDL, PC, UNPR, PNTCD, Forta Civica, UDMR, PER si grupul minoritatilor), decizia de azi aduaga un ingredient discret dar puternic pentru un ciclu parlamentar foarte instabil. Dintre acestea, 3 dintre partide vor avea pozitii relativ egale (PSD, PNL, PDL) – un potential de a se coaliza cate 2 impotriva celui de-al treilea.
Daca adaugam ca in 2014 (la termen) trebuie sa aiba loc alegeri prezidentiale iar principalele partide – PSD, PNL, PDL – au toate dorinta de a controla aceasta pozitie, avem imaginea unui viitor politic foarte tulbure.
2. Pe de alta parte, decizia de ieri a CCR care neaga Parlamentului posibilitatea de a decide cine reprezinta Romania in afacerile europene este un nou pas in reamenajarea sistemului politic romanesc la nivel constitutional. O reamenajare care are loc din mers si care s-a accelerat in ultimii ani si mai ales in ultimele luni.
Cu alte cuvinte mai toate interpretarile pe care CCR le-a dat recent schimba subtil raporturile de forte intre puterile in stat. Sau, asa cum apreciaza altii, le “clarifica”. Decizia de ieri de exemplu fortifica pozitia prezidentiala si “slabeste” pozitia Parlamentului in ecuatia puterilor.
Putem enumera alte cateva spete notorii care au schimbat natura raporturilor intre puteri:
1) Posibilitatea presedintelui de a respinge o data o numire de ministru.
2) Cvorumul de 50% obligatoriu pentru suspendarea presedintelui.
3) Posibilitatea CCR de a cenzura orice fel de act al Parlamentului.
4) Limita modificarii legii electorale de catre Parlament in raport cu rezultatul unui referendum popular care a decis reducerea numarului de parlamentari.
Nu vreau sa fac aprecieri suplimentare ci doar sa semnalizez acest fenomen, pana la un punct natural intr-un regim politic constitutional.
Pingback: O majoritate de doua treimi « Agentia de Rating Politic. Blog.