Crin Antonescu si-a lansat candidatura pentru prezidentiale dar si campania PNL pentru alegerile europene, intr-un discurs tinut azi 23 februarie 2014 la Deva, la alegerile pentru conducerea filialei PNL Hunedoara.
Evenimentul este marcat nu intamplator intr-una din cele mai solide organizatii PNL, un fief cu traditie, Hunedoara, dar totodata in Transilvania-Banat acolo un PNL si-a propus si isi propune sub conducerea lui Crin Antonescu din ultimii ani o renastere si sa isi asigure o dominatie electorala in 2014 (are 7 presedinti de Consilii Judetene+primarii din Sibiu si Timisoara). Cu alte cuvinte, Antonescu si PNL tintesc electoral cel mai mare bazin de dreapta in sensul traditional al politicii romanesti.
Exista si un inteles mai putin vizibil al alegerii acestui loc, marcarea unitatii PNL in plină criză politică si guvernamentală și după schimbarile impuse de Crin Antonescu in PNL acum 2 saptamani. PNL Hunedoara a fost ani de zile fieful politic al lui Dan Radu Rusanu, actualul sef ASF si a carui echipa politica (Daniel Chitoiu) a fost recent redusa ca importanta in partid.
Momentul nu e nici el intamplator: sunt fix 3 luni (minus 2 zile) pana la alegerile europene din 25 mai, iar saptamana urmatoare debuteaza perioada oficiala electorala de 90 de zile mentionata in lege si partidele incep practic precampania cu strangeri de semnaturi si tot arsenalul.
Discursul nu a fost sustinut solitar ci pe o scena plina de notabilitati PNL, lideri cu greutate, lucru mai rar intalnit la o conferinta judeteana: Marian Petrache, seful campaniei PNL pentru alegerile europene , Mircea Diaconu, o voce importanta din anturajul politic al lui Antonescu, Ciprian Dobre, presedintele CJ Mures (deci tot Transilvania), Nicolae Robu, primar Timisoara si presedinte PNL Timis, Cornel Popa, presedinte Cj Bihor (Transilvania) si presedinte PNL Bihor, Mihai Voicu, presedintele PNL Dolj, ministru si unul din principalii purtatori de mesaj ai PNL, Gigel Stirbu, presedinte PNL Olt si ministrul Culturii, Marcel Vela, presedintele PNL Caras Severin si vicepresedinte PNL, Mircea Cazan, presedintele PNL Sibiu, Mircea Roșca, președintele PNL Prahova recent cooptat de Antonescu ca vicepresedinte PNL, Norica Nicolai, parlamentar european si lider vechi al partidului, Cristian Busoi, presedinte CNAS si propus pentru ministerul sanatatii, Lucia Varga, ministru delegat pentru ape si paduri si lider PNL Bihor, Mariana Campeanu, ministrul muncii si lider PNL Hunedoara.
Despre mesaj si strategie
Asa cum era de asteptat, mesajul prezidential va fi cel care va conduce si campania PNL pentru alegerile europene din 25 mai. Temele “proiectului de tara” si “prezidential” anuntate se confunda cu temele partidului. Cuvantul de ordine este “liberal“, sau “liber” printr-un joc de cuvinte facut de mai multi dintre liderii PNL de pe scena fata de situatia PNL din interiorul USL. A fost marcat in context si sloganul istoric al PNL, Prin noi insine folosit si in recuzita evenimentului. Chiar si partea scenica a fost net superioara altor evenimente similare locale, indicand o pregatire speciala.
Cele cinci teme anuntate ale platformei prezidentiale sunt: 1. democratia politica reala, 2. statul de drept si domnia legii, 3. economia liberala, 4. administratie performanta, nu pentru clientela politica, 5. politica externa coerenta, activa si ofensiva cu principala miza – parteneriatul cu SUA.
Crin Antonescu a diferentiat oferta sa politica atat de Victor Ponta-PSD, cat si de Traian Basescu pe toate axele proiectului. In raport cu Victor Ponta si PSD esenta mesajului este ca PNL continua un proiect, cele 5 teme, pe care l-a dorit si in USL, dar si in ADA mai de mult, proiect care a fost subminat insa de partenerii de coalitie ai acestuia. Intr-o exprimare folosita de presa, PNL ar fi astfel “continuatorul moral” al USL.
Partea finala a discursului contine si o pozitionare fata de electorat care distinge doua moduri de a face politica in Romania:
1. stanga care nu “da doi bani pe aspiratiile oamenilor” si nu are incredere in romani, (stanga fiind aici mai mult un soi de atitudine politica mai larga)
si
2. PNL care trebuie sa se adreseze aspiratiilor cetatenilor indiferent de conditia materiala precum si dorintei acestora de a fi respectati.
Aceasta pozitionare incearca explicit sa stearga distinctia: oameni saraci/sarmani-oameni bogati si clivajul rural/urban, care in mod evident a fost paradigma in care s-a construit politica romaneasca post89 (de ex”: cele 2 Romanii ale lui Adrian Nastase, despre care vorbea in 2004).
Asa cum a anuntat Crin Antonescu in mai multe discursuri recente e vorba de o fortificare a identitatii PNL. In plus e vorba incercarea de a pozitiona PNL ca una din cele doua alternative majore pentru viitorul Romaniei, una “progresista” in mod evident si in contra celei retrograde, a vechiului sistem caruia “nu ii pasa” (the politics of the past).
Un material video de la eveniment, la Digi24.
* Poza de ilustrare este preluata tot de la Digi24.
***
Pentru curiosi va las aici Discursul integral al lui Crin Antonescu.
Mulțumesc frumos, mulțumesc domnule președinte Moloț, că este o masă plină de președinți, distinși invitați, dragi colegi, doamnelor, domnișoarelor și domnilor.
Nu pot începe altfel decât prin a vă mulțumi, a vă felicita pentru tot ceea ce ați făcut în atâtea rânduri, pentru care în semn de prețuire vă spun că niciodată la nicio conferință județeană nu am văzut un asemenea prezidiu și tot în deschiderea intervenției mele, dați-mi voie să vă mulțumesc anticipat pentru excelentul scor al Partidului Național Liberal la europarlamentare în județul Hunedoara.
Dragi prieteni, îmi plac vorbele frumoase. Folosesc adeseori pe cât pot și eu vorbe frumoase, îmi place să le ascult, îmi place să le spun. Nu întotdeauna însă vorbele frumoase înseamnă și adevăruri, și vă previn că astăzi, în fața dumneavoastră, împreună cu dumneavoastră, în momentul politic în care ne aflăm voi încerca să spun numai adevăruri chiar dacă multe dintre ele nu sunt vorbe frumoase.
Dați-mi voie înainte de toate, și fără să mă îndepărtez de subiect, să vă spun câteva lucruri despre România. Să vă spun cinci lucruri esențiale de care cred că România are nevoie de multă vreme, nu le are încă, are nevoie de ele acum și în viitorul imediat.
Primul dintre aceste lucruri, primul și în inima noastră a liberalilor, de 24 de ani, este o democrație politică reală. O democrație politică reală în care nu rolul președintelui sau al primului ministru să crească ci rolul, prestigiul și eficiența Parlamentului să crească. O democrație politică în care într-adevăr Guvernul, oricare ar fi el, să se afle sub controlul Parlamentului, oricare ar fi componența acestuia. O democrație politică reală în care votul fiecărui cetățean pentru Parlament să nu mai fie batjocorit și anulat de traseismul care a devenit nu accident, nu întâmplare ci regulă în viața politică românească. O democrație politică reală în care toate instituțiile, inclusiv instituțiile de forță, să se afle sub control civil, control transparent, control democratic. O democrație reală în care separația puterilor în stat să nu fie parodie, să nu fie simulacru, să nu fie vorbă în vânt, ci o realitate care conferă numai ea realitatea unei democrații.
Am încercat pentru aceste câteva lucruri să modificăm Constituția, și se pare că nu reușim, din diverse motive, o putem face dacă avem voință politică la nivel legislativ, prin legi electorale făcute cu această perspectivă și cu gândul la alegători și nu la aleși. O putem face, dar nu noi politicienii, printr-o măsură și o cenzură publică pentru că dacă mi se spune de la Curtea Constituțională că nu mai putem interzice traseismul politic în Parlament prin Constituție, nu avem cum să o facem. Dacă vom da o lege în care, asemenea aleșilor locali, parlamentarii să nu mai poată face naveta de la un partid la altul, uneori de mai multe ori în cursul aceluiași mandat, mi se va spune că legea este neconstituțională. Ne rămâne atunci o atitudine publică, nu mai depinde de noi, dar trebuie și noi să o spunem ca oameni interesați în sănătatea vieții politice democratice că pentru asta ar trebui ca societatea civilă, ca presa să nu mai prezinte ca pe un campionat de achiziționat deputați și senatori traseismul politic, ci să facă din această înșelare a votului oamenilor, o rușine de nesuportat.
Astăzi cu toată nonșalanța se discută cine unde a mai trecut, câți mai trebuie ca să faci o majoritate, câți mai trebuie ca să dai jos un guvern, în vreme ce oamenii vin din patru în patru ani și își pun toată speranța lor, toată disperarea lor, toate aspirațiile lor în acel biet vot pe care îl au. Câtă vreme nu vom stăvili aceste lucruri, câtă vreme nu vom avea un Parlament stabil, corespunzător cu voința alegătorilor, alcătuit din oameni de ținută și de conștiință care să controleze cu adevărat guvernele pe care le-au investit. Câtă vreme nu vom avea cu adevărat separația puterilor în stat, inclusiv cea între Executiv și Legislativ, nu vom avea democrație, ci vom avea vorbe frumoase, discursuri, acuzații, împăcări despre și justificări despre democrație.
Al doilea lucru de care România are nevoie este statul de drept sau ceea ce occidentalii numesc domnia legii. Se vorbește foarte mult despre statul de drept la București la Bruxelles, la Washington sau de la Washington, din când în când, și este foarte bine.
Trebuie să înțelegem însă că statul de drept înseamnă independența reală a justiției. Că independența reală a justiției – garanție la rândul ei a democrației – pentru că este expresia separației puterilor în stat, anume a puterii Judecătorești, nu înseamnă nicidecum imunitatea sau situarea cuiva dintre noi deasupra legii, dar nu înseamnă nicidecum și nicăieri dictatura procurorilor. Nu înseamnă nicidecum și nicăieri că cineva se poate apăra, că cineva poate sfida, că cineva poate ocoli sau obstrucționa mersul justiției, dar nu înseamnă în același timp că cineva poate face politică cu instituții și organisme judiciare. Pentru asta ne trebuie instanțe judecătorești ferme, independente și solide, ne trebuie autorități, Parchete în primul rând, cu totul independente și ne trebuie curajul și forța oamenilor politici ca prin legi și prin acțiunile lor să dea acestor instituții și acestor bresle pentru că este vorba de magistrați, acestui corp al magistraților cu adevărat puterea de a decide în ceea ce este de decis în teritoriul independenței justiției.
Al treilea lucru pentru mine, esențial pentru România, este să începem să avem până la capăt o economie liberală. Vorbim de foarte multă vreme, de douăzeci și ceva de ani, de economie de piață, de liberalism, de taxe mai mari și mai mici. Societatea românească, mediul privat din România, întreprinzătorii privați, toți oameni care până la urmă produc bugetul și venitul și bugetul acestei țări au progresat, au făcut în ultimii zece ani pași foarte mari înainte, dar din păcate doar în mică măsură în consecința politicilor statului, ci mai degrabă pe lângă sau împotriva lor. Avem în continuare o economie bazată parazitar pe bugetul de stat, avem în continuare politici economice și bugetare care iau de la cei care produc și nu dau la cei aflați în nevoie, la săraci, la nevoiași, la prost plătiți, că măcar asta ar fi o politică de stânga, dar se întâmplă ceva mai rău, iau de la cei care produc și dau la cei care consumă clientelar. Asta a făcut guvernul Boc care se bate cu cărămida în piept și astăzi cu nerușinare, că a făcut mare reformă în România, asta continuăm, din păcate, să facem noi astăzi, în această guvernare.
Avem nevoie de o economie în care cei care produc, cei care asumă riscuri, cei care sunt coloana vertebrală a economiei românești să fie susținuți, să fie încurajați, să fie lăsați în pace să producă și să crească această țară, să nu mai fie sugrumați de birocrație, să nu mai fie sugrumați de șpăgi, să nu mai fie siliți de fapt de realitate să intre într-un circuit al corupției mai degrabă decât într-un circuit natural al unei economii de piață liberă.
Al patrulea lucru de care România are nevoie în mod esențial este o administrație performantă. O administrație care să coste cât face sau să facă cât costă, o administrație care să lucreze cu resurse publice în folosul cetățeanului și al comunității.
Stimați prieteni, sunteți aici în sală câțiva președinți de Consiliu Județean, numeroși primari, oameni de calitate, oameni care faceți performanță în administrație, oameni pe care toți vă respectăm. Tocmai de aceea am curajul ca în mijlocul dumneavoastră şi în faţa dumneavoastră să spun în România se face în continuare politică pentru primari şi corect este să se facă politică pentru cetăţeni. Pentru că primarii cei mai buni sunt în slujba cetăţenilor. Nu putem să perpetuăm o gândire, o filosofie şi un mecanism democratic prin care să alocăm resurse şi să gândim investiţiile şi dezvoltarea doar în funcţie de importanța electorală a primarilor şi a preşedinţilor de Consilii Judeţene. Asta înţelegeam prin faptul că, noi, liberalii şi am spus-o, credem în lideri puternici de comunităţi şi nu în baroni.
În fine, al cincilea lucru de care România are nevoie în mod fundamental este o politică externă coerentă, activă şi ofensivă. Sigur că o să spuneţi, politica externă e un lucru simplu, în politica externă toţi suntem de acord, în politica externă toţi repetăm câteva lucruri pe care le ştie toată lumea: parteneriatul strategic cu Statele Unite, Uniunea Europeană şi cam atât. Nu, nu e simplu deloc şi este un teren enorm şi un teren vital care trebuie acoperit şi esenţial pentru România în politica externă. Într-adevăr, pe zi ce trece este tot mai evident că marele câştig al României şi direcţia principală de viitor a României este parteneriatul strategic cu Statele Unite. Dar cât facem noi în politica noastră externă pentru a ne spori rolul în acest parteneriat? Cât facem noi în politica externă pentru a profita? Asta e politica. Şi politica externă mai cu seamă. Pentru a profita de conjuncturi, pentru a folosi oportunităţile, pentru că această ţară a noastră, aşa cum o vedeţi, aşa cum o ştim, să fie o piesă extraordinar de importantă şi de preţuită în eşafodajul Euroatlantic. Pentru că dacă ne uităm în jurul nostru, din Ucraina şi până în Turcia, ca să nu vorbim de alte zone mai îndepărtate, Rusia sau Orientul Mijlociu, înţelegem ce importanță are România şi înţelegem de ce o politică externă pe măsură ar putea să îi dea o greutate pe care astăzi nu o are. Este important să ştim că România în politica externă ar trebui să fie vital interesată şi nu pasivă de realitatea ca administraţia americană, oricare va fi ea, să continue să acorde o atenţie majoră relaţiei cu Uniunea Europeană. Ar fi catastrofal pentru România ca politica externă a Washingtonului să considere la un moment dat Europa un teritoriu îndepărtat, excentric şi asemănător cu un muzeu. Este vital pentru noi ca tocmai acest parteneriat să îl punem în valoare şi este vital pentru noi ca în interiorul Uniunii Europene unde trebuie să spunem ceva, nu doar să luăm notiţe după dictare, în interiorul Uniunii Europene ideea parteneriatului economic, comercial, de investiţii şi de bună seamă de securitate între ţările din Uniunea Europeană şi Statele Unite să se întărească, nu să fie socotit o dată banală şi care este asigurată până la sfârşitul vieţii noastre.
Sunt cinci elemente, democraţie, stat de drept, economie liberă şi liberală, administraţie performantă, politică externă profilată şi ofensivă, dintre cele mai importante pentru România. Sunt cinci puncte cardinale ale unui proiect de ţară pe care îl susţin şi vreau să îl susţin şi îl voi susţine în campania prezidenţială. Dar, nu sunt doar atât. Toate aceste puncte, ca şi altele, nu ţin doar de un proiect de ţară sau de un proiect prezidenţial. În fond, preşedintele, despre care toţi am vorbit şi eu vorbesc încă, şi vorbesc asta şi voi face asta, trebuie să fie cel care unifică, trebuie să fie cel care construieşte cu toţi. Trebuie să fie cel care uneşte opţiuni într-o viziune pentru această ţară, dar nu pur şi simplu aducându-i pe unii să îi împace atunci când se ceartă. Nu aducându-i pe unii oameni, partide, instituţii şi încercând să bage sub preş ceea ce la un moment dat poate să nu convină nici unuia dintre ei. Ci construind împreună cu toţi consens pe strategii. Consens şi strategii care nu se construiesc într-o comisie prezidenţială, nu sunt documente, texte, pe care nişte oameni, fie ei şi foarte înţelepţi şi foarte experţi, le fac. Strategiile se construiesc asociind voinţe politice, dând şansa fiecăruia dintre actorii politici şi dintre actorii societăţii civile să facă ceva important şi de durată pentru ţara lui, dincolo de diferenţe, dincolo de simpatii şi antipatii, dincolo, repet, de opţiuni parţiale.
Lăsând însă preşedinţia la o parte, acestea sunt cinci elemente fundamentale, aşa cum le-am recapitulat astăzi, că nu le-am inventat, din programul electoral şi din programul de guvernare. Între altele, pentru aceste cinci lucruri am făcut Uniunea Social Liberală, pentru că sunt lucruri foarte greu de făcut şi am considerat, în situaţia din 2010, 2011, că ele ar putea fi foarte bine făcute dacă ar există voinţă politică de două partide mari, de o majoritate enormă, de un proiect întins pe o anumită durată. Aceste lucruri, ca şi altele în acelaşi spirit, au însemnat şi înseamnă, pentru noi, Uniunea Social Liberală, nu doar faptul că domnul Ponta trebuie să devină prim-ministru şi domnul Antonescu preşedinte. Nu doar faptul că noi trebuie să venim la guvernare şi domnul Băsescu şi Boc să plece. Nu doar nişte împărţeli şi învoieli în urma cărora să vedem la cine e Transgazul şi la cine Transelectrica. Aceste lucruri şi pentru aceste lucruri am făcut Uniunea Social Liberală. Pentru aceste lucruri în Uniunea Social Liberală partidul nostru şi-a făcut datoria corect. Suntem la zi, nu avem nicio datorie faţă de partenerii noştri. Avem datorii mari faţă de alegători. Pentru că imediat vom vedea, în aproape doi ani, ce s-a întâmplat din aceste lucruri şi de ce. Suntem datori şi suntem într-o anumită măsură vinovaţi faţă de votanţii noştri, toţi ai USL-ului, nu faţă de PSD, nu faţă de altcineva din Uniunea Social Liberală şi nici faţă de vreun post de televiziune care se erijează în anchetator al situaţiei USL.
Doamnelor, domnilor, dragii mei, nu am şi nu voi avea şi nu veţi avea niciodată o alianţă sau o înţelegere politică cu Traian Băsescu. De ce? Nu pentru că e nervos domnul Ciuvică, nu pentru că mă ameninţă domnul Badea, ci pentru că aceste lucruri nu se pot face cu Traian Băsescu. Acestea cinci şi atâtea altele. Pentru că aceste lucruri am vrut să le facem şi în Alianţa DA şi am încercat să le facem cu Traian Băsescu, pe care l-am ajutat ca partid, în mod decisiv să devină preşedinte. Aceste lucruri şi eu ştiam când am făcut USL-ul, de aceea l-am făcut, se pot face sau se mai pot face în România împotriva lui Traian Băsescu sau după Traian Băsescu, în orice caz, fără Traian Băsescu. Dar, nu vom face alianţă, înţelegere politică sau altceva cu Traian Băsescu aşa cum nu am făcut patru ani de zile stând în opoziţie, la un moment dat singuri, nu din cauză că se supără cineva, nu din cauză că nu ne da voie cineva, ci din cauză că vrem să facem aceste cinci lucruri. Şi dacă vrem să facem aceste cinci lucruri vorbim despre cum le facem, atâta cât putem în acest moment. De aceea vorbesc mai rar despre Traian Băsescu şi vorbesc mai des despre ce facem noi, despre partenerii noştri de guvernare, despre guvernul nostru, despre majoritatea noastră parlamentară. România puternică, acesta e programul nostru. Şi să vedem cât de puternică e România. În prima privinţă avem de a face, din păcate, cu un partener şi mă refer la Victor Ponta şi la partidul pe care domnia sa îl conduce, care nu înţelege şi nu practică, aşa cum se cuvine, separaţia puterilor în stat, între Executiv şi Legislativ. Un prim-ministru şi un partid care cred că deciziile se iau la partid, se comunică de la Palatul Victoria şi se execută la Palatul Parlamentului. Nu. Asta nu, niciodată, cum spunea Ciprian Dobre, traducând din ungureşte. Nu, asta nu s-a întâmplat şi nu se va întâmpla câtă vreme Partidul Naţional Liberal va fi la putere.
Este un principiu fundamental și dacă nu îl respectăm, atunci chiar nu ne trebuie Parlament. Într-un atac populist de o mare gravitate la adresa ideii de domocrație Traian Băsescu, Emil Boc și PDL-ul au făcut un tapaj întreg în România pentru desființarea uneia dintre Camere, pentru reducerea Parlamentului pentru că de fapt nu puteau să spună ceea ce chiar își doreau: să nu mai avem Parlament deloc. Ei bine, ne-am luptat, am înființat USL-ul, am împiedicat acest lucru, dar l-am împiedicat pentru a apăra Parlamentul, pentru a avea Parlamentul și pentru a folosi democratic Parlamentul. Parlamentul este altceva decât cred uneori domnii Ponta și Zgonea împreună și separat.
În ceea ce privește statul de drept, noi am pornit cu o idee foarte clară pe care eu nu am uitat-o și la care eu nu am renunțat. Să scoatem de sub influența politică a lui Traian Băsescu anumite instituții din sistemul judiciar. Am spus-o clar, nu am retras-o niciodată, cred în continuare acest lucru și cred că e de datoria noastră să o facem în mod democratic. Nu am înțeles niciodată și nu am promis niciodată românilor că vom pune noi mâna pe acele instituții. Nu am promis niciodată românilor că vom face jumătate-jumătate cu Băsescu influența asupra Justiției. Justiție independentă înseamnă altceva, ori pactul, nu cel de coabitare, ci pactul de împărțire a șefilor parchetelor a fost o gravă deviere de la programul USL, de la spiritul USL, de la ideea de stat de drept. Partidul Național Liberal a numit un ministru, e singurul, Partidul Național Liberal, care a făcut acest lucru la Justiție, un magistrat de carieră perfect independent, pe Mona Pivniceru. Mona Pivniceru, împreună cu Comisia Europeană a construit un mecanism, poate mai greoi, prin care până la urmă să se încerce fără influență politică, nici de la președinte, nici de la partidele politice, nici de la primul-ministru, să se selecteze din interiorul Corpului Magistraților șefii Parchetelor și ce s-a întâmplat? S-a întâmplat un partaj cauționat. Din nefericire și în mod rușinos, inclusiv de Comisia Europeană, care a însemnat jumătate tu-jumătate eu. Asta nu este independența Justiției și Partidul Național Liberal despre asta nu poate să tacă. De aceea, avem în continuare nevoie de independența Justiției și de stat de drept. Că unii înțeleg prin asta că mai pun deoparte vreun dosar, că mai închid sau mai deschid altul, că să nu facă numai Băsescu treaba asta, ca să o facem și noi, se despart de noi, se depart de USL și se despart de ceea ce cred că toți cetățenii României au vrut atunci când ne-au dat votul.
Despre economie, știm foarte bine, măsurile care trebuie luate mai repede, măsurile care sunt necesare,sunt amânate. Circuitele banului public continuă din păcate să aibă printre priorități mecanismele și circuitele baroniale și clientelare. Continuă un mod discreționar în unele privințe de alocare a banului public după criterii politice, după criterii semioculte, după criterii care niciodată nu au fost justificate, nici în fața Parlamentului, nici în fața opiniei publice. Sigur, nu trebuie să uităm că lucrurile stau ceva mai bine decât altădată. Stau ceva mai bine decât pe vremea când domnul Boc nici măcar nu ne anunța că a făcut bugetul. Nici măcar nu apuca să ne anunțe cu cât ni s-a tăiat din salariu și venea neconstituțional președintele Băsescu să o facă, dar pe mine nu mă interesează și pe noi cred că nu ne interesează să fim ceva mai buni decât pot și nu atât de răi ca Băsescu. Pe noi ne interesează și ne interesează în mod vital ca partid să avem o economie liberală, să avem o economie stimulată prin politici guvernamentale, politici fiscale, politici economice și să avem în fine, într-o țară în care în continuare media veniturilor în sectorul bugetar este sensibil mai mare decât cea din sectorul privat, ceea ce este anormal să avem echilibre și sănătate economică.
Politică externă avem, dar este fie cu puternice accente de subordonare pe mize electorale jenante, cazul președintelui, fie palidă, inconsecventă, cazul Guvernului. Politica externă nu înseamnă o colecție de poze cu mai marii lumii ca să ți-o pui pe Facebook. Politica externă nu înseamnă să te joci cu resursele țării ca să fie mulțumit nu știu ce lobbist sau consultant influent. Politica externă înseamnă principii, coerență, atitudine, forță. Politica externă înseamnă să ai un cuvânt de spus și România trebuie să aibă un cuvânt de spus mai ales în conjunctura actuală și în conjunctura previzibilă în această parte a lumii. Pentru aceste lucruri am făcut Uniunea Social Liberală. Am făcut Uniunea Social Liberală cel mai mare proiect politic de până acum din România, politic, nu doar electoral, din toată inima, cu tot sufletul. Dumneavoastră, toți, indiferent ce ați crezut despre asta, odată făcută, v-ați implicat cu toată puterea și cu toată credința și cu toate resursele în acest proiect. Ne-am făcut datoria la milimetru. L-am făcut pe domnul Ponta prim-ministru, evident, prin partea noastră de muncă, prin partea noastră de efort, prin partea noastră de angajament, nu doar noi, evident, l-am făcut prim-ministru, dar e clar că fără noi nu era prim-ministru niciodată și nu știu cât va fi fără noi. Am respectat toate înțelegerile din interiorul Uniunii Social Liberale.
Am făcut concesii atât de multe încât mi-e teamă să le înșir acum ca să nu mă dați afară pe loc din funcția de președinte al Partidului Național Liberal. Am făcut concesii până și în aceste din urmă zile. Lucrul pe care l-am făcut și care a generat criza nu e nici măcar propunerea lui Iohannis. Ceea ce noi am făcut e simplu, am vrut să ne schimbăm niște miniștri. Am vrut să ne schimbăm niște miniștri și ne-am schimbat niște miniștri pentru că un ministru nu poate fi doar un executant al dispozițiilor primului-ministru, pentru că nu e un funcționar. Un ministru, în orice guvern și mai ales într-un guvern de coaliție este un generator și un gestionar de politici publice, este un vector de voință politică. Din cauză că unii miniștri ai noștri au început să se comporte mai curând ca niște funcționari executanți ai ordinelor primului-ministru decât ca niște reprezentanți ai Partidului Național Liberali, ca niște generatori de politici publice și vectori de voință politică, i-am schimbat. Sunt colegii noștri, nimeni nu crede, eu în niciun caz, toate prostiile vorbite pe seama lor. Nu e vorba de trădări, ci e vorba pur și simplu că la un moment dat ai nevoie de altceva și am venit cu oameni despre care avem speranța că într-o mai mare măsură vor fi ceea ce noi credem că e nevoie pentru Guvern și în orice caz pentru Partidul Național Liberal. De aici a început toată bătălia. Asta e tot. Evident, Klaus Iohannis a fost așa, considerat ca un fel de sfidare, cum să ne permitem să îl propunem pe Klaus Iohannis pentru că el nu e foarte simpatic. El e un om care are o încredere atât de mare și pe care nu i-a dat-o nici domnul Ponta, nici eu, nici USL, nici domnul Dâncu, nici Antena 3. Are o încredere cât să te enerveze, cât să nu îl suporți dacă nu ai minte. Dacă ai minte, pe un asemenea om îl pui să lucreze pentru țară, îl bagi în Guvernul tău pentru că e câștigul tău ca prim-ministru, îl trimiți în echipa ta ca partid și asta am făcut. A-mi spune cineva ”nu, cu asta nu sunt de acord” înseamnă a-mi spune ”nu sunt de acord ca Partidul Național Liberal în această guvernare și în această coaliție să mai aibă dreptul la decizie în ceea ce îl privește”, iar această concesie din punctul meu de vedere nu poate fi făcută niciodată fără ca Partidul Național Liberal să asume toate riscurile și să nu aibă nicio șansă.
De ce guvernăm? Poate că unii nu știu. E limpede că oamenii care vorbesc în presă de dimineața până seara despre măcelării, oricâtă dreptate ar avea și ei, nu știu de ce guvernăm. Noi nu guvernăm ca să punem mâna pe o parte din banii publici. Avem, fără îndoială, nevoie. Miniştrii noştrii, primarii noştri, preşedinţii noştrii de consiliu judeţean au nevoie de resurse publice, de bani ca să facă ceea ce trebuie să facă, s-au angajat să facă şi este normal să facă în comunităţile lor. Dar banii aceştia sunt mijloace şi nu scopuri. Nu guvernăm ca să rupem o bucată din pradă, pentru noi bugetul public nu a fost niciodată pradă.
Nu guvernăm ca să le dăm colegilor noştri şi fruntaşilor noştri nişte funcţii. Avem nevoie, evident, de funcţii, de funcţii în stat, de funcţii în administraţia locală, de funcţii în deconcentrate, sigur că avem nevoie de funcţii care sunt mijloace pentru a face politici, dar nu am făcut niciodată politică şi nu am intrat niciodată la guvernare doar pentru atâta lucru. Indiferent ce se întâmplă cu funcţiile acelea, indiferent ce politică face guvernul acela, indiferent ce zic oamenii pe care prin acele funcţii sau prin intermediul lor îi conduci.
Sigur că, dacă mâine vom avea acelaşi răspuns al primului-ministru, vom fi în situaţia de a spune, de a ne strânge şi de a spune dacă putem merge mai departe sau nu. O spun de aici, încă o dată, este un lucru simplu: toată tevatura este doar propagandă şi imaginaţie, în cel mai bun caz. Un lucru simplu, propunerile noastre care nu cer nimic în plus, ba mai fac şi alte concesii, sunt gata, mâine pot fi puse în practică, Parlamentul se reuneşte într-o şedinţă comună de jumătate de oră, intră în Guvern, PNL are dreptul la un vicepremier, PNL are dreptul la ministerele respective, intrăm, votăm şi avem guvern.
Cei care cred că eu, Crin Antonescu, sau alţii din PNL sau tot PNL am făcut jocuri de forţă se înşeală. Aş fi, o spun cu mâna pe inimă, cel mai bucuros dacă mâine, deşi în continuare o să avem probleme foarte complicate la guvernare, dar aş fi cel mai bucuros dacă mâine, cu un gest elementar de respect faţă de noi ca parteneri, propunerile noastre sunt trecute prin Parlament, avem Guvern şi mergem mai departe.
Sigur că, dacă nu se întâmplă asta, se poate să luăm decizia să nu mai continuăm, se poate să luăm decizia că, decât să facem acest bilanţ peste patru ani în faţa cetăţenilor României, în faţa celor care au votat USL, mai bine spunem stop acum şi lucrurile pentru care am făcut USL, lucrurile pentru care am intrat la guvernare, lucrurile pe care le-am promis cetăţenilor, încercăm să le facem fie şi din afara USL, fie şi din afara guvernării.
Ce riscuri comportă o asemenea opţiune pentru PNL? Comportă riscuri. Care riscuri? Toate riscurile, de la posibile ruperi, de la posibile dezertări până la un rezultat foarte prost în campania pentru europarlamentare, pierderea alegerilor prezidenţiale, căderea partidului, vremuri grele de opoziţie – pentru că noi, mai bine decât oricare alt partid din România, pentru că am stat cel mai mult în opoziţie – recunoaştem, toate acestea sunt riscuri.
Comportă o asemenea opţiune şanse reale? Cu siguranţă, da. Care şanse? Toate şansele, şansele, înainte de toate, de a le arăta cetăţenilor români, susţinători sau nu ai noştri, că în România se poate face politică pe principii şi pe valori. Niciun partid nu a plecat de la guvernare fără să fie dat afară. Şansa ca în România atâţia oameni care aşteaptă aceste cinci lucruri de ani de zile şi care poate nici nu au votat să vină la vot, şansa de a câştiga alegerile prezidenţiale şi de a da României un preşedinte care să urmărească un asemenea proiect de ţară, şansa în orice caz mai mare decât de a da un preşedinte, de a fi un partid respectabil şi un partid lider de proiect politic major în România, acum şi în viitor.
Este greu, este foarte greu. Nu-i un drum lung, dar e un drum foarte greu pentru că urcă. Nu vă pot garanta, ca președinte al partidului, că vom câștiga. Vă pot garanta, ca președinte al partidului, că analiza mea este sinceră, că nu îmi permit o opțiune comodă și că în orice caz, atunci când am intrat în Partidul Național Liberal, cu toții ne-am asumat un lucru greu, pentru că e greu să facem toate aceste lucruri, e greu să facem toate aceste lucruri cu parteneri pe care-i știm.
Astăzi suntem întrebați: Păi ce nu știați cine sunt pesediștii când v-ați aliat? Ba da, știam și știm, dar cei care întreabă au uitat cumva cine sunt pedeliștii?
Politica este arta posibilului. Noi dacă am putea să lucrăm cu imaginarul, cu ceea ce ne-am dori, ne-am face pe noi mai buni, în primul rând și după aceea ne-am face și niște parteneri așa Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene.
Cine face politică în România are obligația și chinul de a lucra și de a face cu ce suntem noi și cu ce avem noi acum, de a construi cu aceste pietre, că altele n-avem, de asta e greu în politică, de asta e ușor să fii înjurat și rareori îți mulțumește cineva, dar de aceea, pentru că e atât de greu, noi trebuie să ne păstrăm direcția, încrederea, busola, punctele cardinale.
Cred că se pot întâmpla lucruri mari. Cred că putem și că trebuie să facem lucruri mari pentru România și la ce te aștepți când te înscrii în Partidul Național Liberal, când revendici moștenirea acestui partid care a făcut aproape tot, nu singur, dar aproape tot ce e bun și ce a fost bun în România modernă și democratică atât cât a fost ea.
În fine, dragi prieteni, permiteți-mi să vă mulțumesc pentru răbdare, să vă mulțumesc pentru încredere și, apropo de încredere, să închei spunând un lucru: Măsurăm tot timpul, facem sondaje și ne mirăm și ne necăjim de câtă încredere au sau n-au oamenii noi. Vă rog din tot sufletul și vă propun, până să aibă oamenii încredere în noi, să avem și noi încredere în oameni, pentru că adesea nu avem nici noi suficientă încredere în oameni.
Credem, mai ales în preajma alegerilor, că oamenii au, cei mai mulți dintre ei, numai nevoi imediate, pe când ei au și aspirații, chiar cei mai modești. Celor de stânga nu le pasă de asta, doi bani nu dau, asta e culmea, dar noi, ca liberali, trebuie să știm că cel mai amărât om, cel mai sărac, cel mai dependent de cei puternici este o ființă născută să fie liberă, este un individ și el are niște aspirații, chiar dacă nu mai îndrăznește să mai spere că le va împlini, că oamenii nu pot fi mințiți chiar tot timpul, la nesfârșit, chiar dacă ai televiziuni, ziare și ce-ți mai trebuie, megafoane, că oamenii, până la urmă, vor lucruri simple și care sunt și pentru noi esența ca Partid Național Liberal. Oamenii vor, în adâncul ființei lor, să fie liberi, să fie respectați și să trăiască într-o țară respectată și să-și servească această țară. Ce-i Partidul Național altceva decât un partid pentru oameni liberi, care-și respectă și își servesc țara.
Mulțumesc foarte mult!
