De azi, periodic, ne intalnim in noul ziar online La Raport cu ganduri despre politica romaneasca. Astazi, primul articol despre ce va fi in 2015 in materie de noutati politice.
Cristian Andrei
***
Dilema politică a lui 2015 : balul Cenușăreselor
Anul politic 2015 ar putea să însemne predominant o luptă pentru construirea unor partide mici și implicit a unor zone de influență în stânga și dreapta politicii românești, mai mult decât confruntarea clasică a celor două mari partide PSD și PNL, așa cum le cunoaștem azi, în poza de la început de ianuarie. Specificul începutului de 2015 este că nu mai există al treilea partid. Inclusiv în sondaje, după PSD şi PNL urmează un teren pustiu până la limita de 3-5%. Vor exista de aceea consecinţe.
Este lesne de calculat, chiar în acest moment, cât de greu este unui partid dintre cele două mari să își construiască o majoritate de guvernare care să aibă “sens” și să nu fie nu doar o strânsură de transfugi și partide inventate în Parlament, fără nici o identitate, fără nici o acoperire electorală. De aceea un rol neobișnuit de mare îl vor avea după următoarele alegeri (2016) acele partide mici dar suficiente pentru a ajuta marile blocuri politice să treacă de 50% în Parlament. De menționat că fenomentul USL, o super-alianţă între două partide mari, de peste 50%, e greu de repetat, chiar şi în condiţiile menţinerii actualei legi electorale.
În condiţiile în care PSD şi PNL vor agreea şi să menţină un sistem electoral parţial de listă/proporţional plus un prag electoral decent (maxim 5%), accesul câtorva partide mici în noul Parlament, care pot face jocurile, este 100% garantat. Adăugaţi şi posibilitatea destul de mare ca regulile de înfiinţare a unui partid şi de depunere a candidaturii să fie relaxate, la presiunea societăţii civile. De asemenea, mai completați că PSD+PNL+UDMR vor avea împreună probabil peste 75% din voturi. Vor rămâne astfel foarte puține de împărțit unor actori mai mici.
Veți avea astfel imaginea unei curse nebune care a și început de fapt de a forma sateliți politici sau platforme care vor dori să își ofere foarte scump capitalul politic, în schimbul unor agende foarte agresive (le includ aici și pe cele populiste).
Va mai exista o tentație din partea unor jucători mai mari din piața politică de a fractura marile partide, de a crea dizidențe. Baza acestor mișcări de trupe pot fi eșaloanele doi și trei ale partidelor, marginalii, cei care nu au beneficii acum și pot visa că într-un partid nou vor fi măcar în primul rând în poză lângă șef. Strategia a fost folosită și în 2014 de Călin Popescu Tăriceanu, dar o vedem și la orizont, atât în cazul PSD – Mircea Geoană, cât și în cel al PNL abia contopit, unde Traian Băsescu speră să strângă o astfel de recoltă de dezamăgiți (a spus-o public încă din campania prezidențială).
Partidelor mari nu ar trebui să le fie străine aceste evoluții. Potențialul de șantaj-negociere al actorilor mici crește. Cele două partide se pot găsi în situaţia stranie ca fiecare cu scoruri de peste 30-35% să fie nevoite să convieţuiască cu un partid populist cu care e imposibil să te aliezi. În alt scenariu, putem găsi fie un PNL, fie un PSD cu 35-37% în alegerile parlamentare, câștigător la limită în faţa celuilalt, dar care nu are nici un partener de dialog între partidele mici și nu este capabil să construiască o majoritate parlamentară solidă și fără compromisuri de imagine. Atunci el rămâne un partid izolat.
