Articolul a fost publicat in ziarul online La Raport, in data de 12 februarie 2015.
Așteptările sunt mari față de Klaus Iohannis să se implice în probleme domestice ale României. Cred însă că sunt șanse importante să-l găsim tot mai mult în posturi de politică externă și internațională semnificative. Se întrevede un culoar de oportunitate pentru liderul politic Klaus Iohannis și deopotrivă pentru Președintele României.
În primul rând România se află într-o relație pozitivă cu partenerii occidentali. Aceasta se datorează și fermității opțiunii vestice a României din ultimii ani, dar și unei nevoi de moment pentru puncte sigure pe harta geopolitică din partea aliaților noștri politici și militari.
Apoi, în raport cu alți vecini din estul Europei, România poate deveni o voce clară și fermă în vremuri tulburi. Bulgaria nu își găsește o direcție, Ungaria merge pe cărări periculoase, Moldova oscilează, Polonia și-a trimis liderul la Bruxelles, iar după Nistru se vede ceața războiului. Europa de Est are nevoie de o reprezentare proaspătă.
În plan politic, Klaus Iohannis își poate utiliza profilul public și imaginea pe care alegerile spectaculoase de la București din 2014 i le-au promovat în presa europeană. Un personaj atipic, modest în gesturi și cu un bagaj multicultural. Sunt elemente de profil care pot creiona un personaj relevant în spațiul public european.
În sens invers, Președintele Iohannis pare să își creeze un stil propriu de a comunica frecvent în ziare și pentru televiziuni din Europa. Sesizez în acest demers nu doar o acțiune firească la început de mandat, ci o dorință de a crește în vizibilitate în afara granițelor și cu o gândire de durată. Mă aștept, de asemenea, ca numărul mesajelor despre politica europeană în aceste gazete străine să crească. Primii pași au fost făcuți.
Totodată se poate observa și în garnitura de consilieri selectați de Președinte o insistență pe zona de politică externă și securitate, mai mult decât văzusem la predecesori. Întrevăd o ambiție atât a lui Klaus Iohannis, cât și a consilierilor săi, de a utiliza la maxim această zonă de competențe a Președintelui și de a proiecta un alt model de implicare internațională. Se vede o preocupare ridicată pentru asta și în numărul mare de acțiuni diplomatice întreprinse după doar 6 săptămâni de mandat.
Pragmatic, Klaus Iohannis este în țară într-o situație foate fericită ca suport popular, o lună toridă de miere, cu cote de popularitate poate nemai măsurate cel puțin recent. Iar la cum se arată vor dura ceva timp. În aceste condiții, Președintele are tot timpul și libertatea să alerge în marș pe zona de politică externă. Mai mult de atât, consolidarea unei imagini cel puțin de lider acceptat și respectat în vest, ba poate chiar cea a unei voci pe care România nu a avut-o niciodată în marile capitale, i-ar oferi un suport electoral în țară de cu totul altă factură și care probabil ar fi destul de dificil de deconstruit de orice adversar local.
Ținta unui astfel de plan ar putea fi realist Orizonul 2019, momentul la care România va deveni de facto, instituțional, liderul Uniunii Europene pentru jumătate de an. Obiectivele de parcurs ce i-ar putea fixa și mai clar poziția sunt accesul în spațiul Schengen, consolidarea justiției până la ridicarea mecanismului MCV și un randament economic ridicat, marcat de stabilitate, care să facă România eligiblă, conform calendarului, pentru zona euro. Toate sunt teme deja marcate discursiv cu rapiditate de Klaus Iohannis, din prima lună de mandat. Însă, pentru toate acestea, Klaus Iohannis are nevoie de un partener solid la Palatul Victoria.
