In masura in care cresterea in sondaje a PPDD sesizata in ultimele saptamani se mentine, ea poate afecta calculele pe care candidatii USL si PDL si le fac despre “eligibilitatea” colegiilor. Aceasta se poate intampla in special in colegiile de deputat care contin orase sau parti de orase medii, cu populatii intre 30.000-150.000 locuitori, acolo unde se afla bazinul de vot favorabil PPDD si cu precadere in Muntenia si Moldova. Mai ales ca in aceste orase, cu cat sunt mai mari, votul e mai greu de controlat de catre primar si de partidele “mari”. Continue Reading →

Agentia de Rating Politic a realizat o simulare a alegerilor parlamentare pe baza votului de la alegerile locale din 10 iunie.

Aici aveti disponibila analiza.

Rezultatele pot fi surprinzatoare pentru multi. Continue Reading →

Maine in “premiera” o analiza de la Agentia de Rating Politic. Mari surprize, situatii neasteptate. Stati pe fir.

Vom avea un parlament nou foarte fragmentat dupa decembrie 2012 – 8 partide, un grup al minoritatilor si alti parlamentari de la formatiuni minuscule: PNL, PSD, PC, UNPR, UDMR, PDL, PNTCD, PPDD, grupul minoritatilor + parlamentari apartinand unor grupuscule politice de tipul Noua Republica, FCD, ICCD samd. Nu sunt excluse nici surprize de tipul PRM.

E de asemenea foarte probabil ca nici un partid sa nu aiba peste 30% in pondere parlamentara si sa avem 3 partide – PSD, PNL, PDL destul de apropiate ca pondere (ceva de tipul 28-30%, 22-24% si 18-20%). Aviz pescuitorilor in ape tulburi aka Basescu. Continue Reading →

Daca partidele din Romania aleg sa organizeze in 2012 alegeri primare “pe bune” si nu doar pentru imagine asta vine ca o optiune foarte importanta de strategie: reintrarea in contact cu baza sociala a politicii “pierduta” în ultimii 20 de ani.

Cred ca exista un sentiment general in Romania si in afara partidelor, dar mai ales in interiorul lor, ca partidele orbecăe fara vreo busola sociala; si as adauga pe cale de consecinta si fara vreo busola ideologica ce-ar putea sa le spuna carui public sa se adreseze.

Cand spun “baza sociala” nu ma refer doar la o discutie teoretica. Ma refer la imposibilitatea practica a politicienilor de azi de a mai “chema” oamenii la angajament politic in orice forma: sa vina la un miting, sa lipeasca un afis, sa mearga sa vorbeasca vecinilor despre un subiect politic, sa vina la intruniri etc. Chiar si pentru cauze extrem de importante politicienii romani se chinuie sa aduca lume la o intrunire ….

Alegerile interne vin astfel ca o posibilitate de a reconecta partidul la populatia reala, de a afla ce vor oamenii de fapt, care sunt problemele pentru care voteaza si in fond daca existenta lor mai e legitima sau nu. Legitimitate inteleasa prin capacitatea de a raspunde la problemele reale din societate.  Continue Reading →

Sa zicem ca un partid vrea sa isi desemneze candidatul pentru Parlament intr-un colegiu electoral. Trebuie sa faca doar urmatoarele actiuni:

1) Sa anunte cu 3-4 luni inainte ca primeste candidaturi (din interior si daca vrea sa fie chiar deschis si din exterior pe baza unei platforme etc). Continue Reading →

Partidele romanesti atunci cand  singure sau intr-o coalitie puncteaza in sondaje sub 20% par mai inclinate sa sustina sisteme de natura proportionala, iar pe masura ce depasesc acest prag inclina spre un sistem majoritar. Cel putin dupa anul 2000 cand dezbaterile despre sistemul electoral au capatat o importanta mai mare. Cauza acestei variatii este rezultatul unui sistem electoral majoritar care inclina sistemul politic spre un sistem de doua partide sau de doua partide si jumatate, dar si de rezultatul unui sistem electoral proportional care mentine un pluralism de partide pe scena politica.

Al doilea mecanism care pare a bloca trecerea de la proportional spre majoritar este rivalitatea liderilor de rang 1, care detin la un moment dat puterea in stat, si care se impiedica reciproc in a obtine prea multa putere. Vorbim de presedinti, premieri, lideri de partide.

O a treia observatie este legata de context: toate discutiile despre sistemul electoral s-au incins in anii electorali si preelectorali. Este cumva o tendinta a partidelor “mari” de a amenaja sistemul inainte de scrutin astfel incat sa “dea lovitura” si sa se instaleze intr-un sistem de alternanta care le-ar asigura o viata ceva mai sigura pe termen lung. Continue Reading →

2005,  Paris

2011, UK

Continue Reading →

Exista o singura idee generoasa si cu potential electoral urias legata de sistemul uninominal si majoritar (chiar si intr-un singur tur) si fara nici un fel de comasare:

Ca daca ti-a ajuns ce candidati iti ofera acelasi partide de care parca nu mai scapi de zeci de ani si ca daca exista un om complet independent care pare macar ca are capacitatea sa fie “altfel” si sa faca treaba, atunci partidele nu te pot opri si poti alege un astfel de om. Ramane ca acel “om” sa stie sa vorbeasca si sa convinga inca vreo 10-20 de oameni care sa munceasca VOLUNTAR pentru el si sa munceasca – mult, foarte mult, din usa in usa

Pe aici cred ca e “baza” unei politici simple si sanatoase. Din pacate, din tot uninominalul si discutiile despre el, asta e singurul aspect despre care nu se discuta si care e uitat pe la coada pe undeva. Sunt curios insa cine va exploata potentialul ideii.

Au aparut stiri despre o varianta de sistem electoral sustinuta de PDL. E adevarat, nu e nici sustinuta oficial si e o versiunea de “test” incompleta.

Noul algoritm electoral ar suna asa: 200 de colegii din care sunt alesi 200 de parlamentari – cei care iau cel mai mare numar de voturi dintr-un tur. Si inca 100 de parlamentari alesi de pe locul 2 din aceleasi colegii, ca forma de compensare, in functie de scorul national al partidelor – are un partid 55%, atunci va avea 55 de locuri la “compensare” dintre cei de pe locul 2. Li s-a spus “the lucky losers”. Continue Reading →