Dupa anii ’90, prin epuizarea initiativelor politice din primii ani post-Revolutie si a primei rotatii la putere a principalelor blocuri politice, FSN/FDSN/PDSR si CDR, apar incercari noi de partide. Mai intai timid si in ultimii ani tot mai des. Modalitatea dominanta de construire a unui partid nou este sciziunea/dizidenta fata de partidele mari/parlamentare realizata de catre lideri nationali. Dintre acestea s-au selectat si principalele succese relative.
Interesant si simptomatic este ca singurul partid care pare sa continue cu succes, participand la guvenare si cu un rol de negociere semnificativ, este UNPR, un partid care nu a participat singur in alegeri decat la locale-2012, reusind doar mici performante razlete (a fost in multe situatii in aliante si coalitii locale).
Pentru ca unul din subiectele principale ale lui 2015 este infiintarea de noi partide (referinta 1, referinta 2) am decis sa recapitulez ce s-a intamplat dupa anul 2000.
Partidele noi care au reusit performante electorale, traduse in trecerea pragului electoral sau, alternativ, intrarea la guvernare, ca partide de extractie parlamentara, au fost:
2000 – APR (Alianta pentru Romania), 8% in alegerile locale per total. In toamna lui 2000, la Parlamentare nu a facut pragul de 5% ( a obtinut 4,1%) si curand s-a dizolvat in PNL. Partid construit in jurul lui Teodor Melescanu, lider plecat alaturi de o dizidenta din PDSR.
2007 – PLD (Partidul Liberal Democrat), 7,8% in alegerile europarlamentare. Imediat se dizolva in PD, formand PDL. Partid construit in jurului lui Teodor Stolojan, lider plecat alaturi de o dizidenta din PNL.
2010 – UNPR (Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei), participa singur (in multe judete in aliante) doar la alegerile locale 2012 unde obtine 2,7% la nivel national si doar unele rezultate locale notabile. Cu toate acestea, de la infiintare (2010), UNPR se afla la guvernare nintrerupt. In 2012 iese din coalitia cu PDL si se alatura USL cu care castiga alegerile. Se constituie initial ca dizidenta din PSD in Parlament, dar atrage treptat parlamentari din toate partidele. Construit in jurul lui Gabriel Oprea, fost lider PSD.
2012 – PPDD (Paritdul Poporului Dan Diaconescu), 8,3% in alegerile locale per total. In toamna lui 2012, la Parlamentare, isi imbunatateste scorul si obtine 11,93%. Dupa putin timp insa o mare parte a parlamentarilor migreaza spre alte partide. Partid construit in jurului lui Dan Diaconescu, patron si realizator tv.
2014 – PMP (Partidul Miscarea Populara), 6,2% in alegerile europarlamentare. Obtine, cateva luni mai tarziu, un scor mai slab in alegerile prezidentiale, 5,2% avand-o candidat pe Elena Udrea. Partid construit in jurul capitalului simbolic al presedintelui Traian Basescu, cu sprijinul unei dizidente din PDL.
2014 – PLR (Partidul Liberal Reformator), participa la guvernare desi cererea de infiintare i-a fost respinsa. Candidatul partidului obtine la prezidentiale 5,36% dar ca independent. Partid construit in jurul fostului premier Calin Popescu Tariceanu, alaturi de o dizidenta din PNL.
Alte incercari cu notorietate dar fara succes:
- URR – Uniunrea pentru Reconstructia Romaniei, o initiativa fara nume cunoscute (absorbit in PNTCD)
- Actiunea Populara, in jurul fostului presedinte Emil Constantinescu (absorbit in PNL)
- PNG – Partidul Noua Generatie, in jurul lui George Becali, om de afaceri, patron al clubului Steaua.
- PIN – Partidul Iniativa Nationala, in jurul lui Cozmin Gusa, fost lider PDSR, si Aurelian Pavelescu (absorbit in UNPR)
- Uniunea Popular Social Crestina, in jurul lui Ioan Talpes, fost sef SIE.
- Partidul Noua Republica, constituit ca o miscare (apropiata ca tipologie de) grass-roots, condus de Mihai Neamtu.
- (Later edit) Forța Civică, un partid relativ nou, preluat de Mihai Razvan Ungureanu si apropiatii sai. (absorbit in PDL si imediat in noul PNL)
De remarcat ca toate partidele enuntate (cu exceptia PPDD) au constituit rearanjari ale acelorasi politicieni.
@Mircea: Da, exact asta e. Cu mici exceptii este un puzzle care se rearanjeaza.
- Provocarea mi se pare, plecand de aici, urmatoarea: daca partide noi, formate din lideri cu interese foarte mari – de obicei de a intra de pe o zi pe alta la guvernare -, cu investitii de bani semnificative (inclusiv pentru infiintare) au clacat si nu au reusit sa performeze mai mult de 8-10% si nici sa dureze, atunci o miscare mai aproape de grass-roots ce viitor are? Sau, mai optimist privind, in cat timp se poate construi cu adevarat ca sa dureze? Cate cicluri electorale ii trebuie?
- Mi se pare ca asteptarea curenta in zona non-sistem (de formare partide noi) este ca un astfel de partid sa “explodeze” si sa joace deja in prima liga a politicii peste 1 an. Macar din ratiuni istorice asta pare foarte greu. Chiar si pentru partide locale.
- Evident, exista si interpretarea inversa: ca un partid construit “corect”, de jos in sus, e mai solid si autentic si de aceea ar avea sanse mai multe. Dar repet, investitia de timp ar trebui sa fie semnificativa, atata timp cat nu exista clivaje explozive sau sau teme imediate care sa “ceara” un partid in mod special.