Sistemul “listelor” de candidati in partidele romanesti a fost atacat dur in ultimele saptamani. Insa am vazut rar argumentele din partea sustinatorilor si chiar din partea celor care l-au propus efectiv: Crin Antonescu si Mircea Geoana. Cred ca cel mai limpede si clar a fost pana acum Relu Fenechiu (PNL) care a zis ca presedintele PNL are pur si simplu nevoie “de mai multa putere” pentru a-si impune programul. Sa privim putin deci si din partea asta a lucrurilor.
O initiativa lansata de Codrin Scutaru adresata ca scrisoare deschisa lui Crin Antonescu si sustinuta deja de alte cateva bloguri apropiate liberalilor (Lilick, Marius Mina) sprijina un argument important in favoarea listelor/motiunilor in cadrul PNL. Anume ca:
“Dacă sistemul de vot pe listă, pe bază de moţiune, pe care dumneavoastră îl susţineţi, își propune să aducă în conducerea partidului personalități și oameni incontestabili, care pot revitaliza o echipă care și-a atins deja potențialul, atunci considerăm este cea mai bună opţiune în momentul de faţă”.
si ca
[actualul sistem de alegeri interne] “nu va permite accederea în structurile de conducere ale unui partid a unui tânăr, cu un anumit profil intelectual şi moral, care nu beneficiază de acces la resurse, care nu depinde de protectori politici, care nu se pricepe la „cooperative” şi care nu participă la numărat delegaţi la congres, plasându-se strategic în barca probabililor învingători”.
Este util de retinut si argumentul ca actualul sistem uninominal din PNL (si cred ca putem vorbi nu doar de PNL) e de fapt un sistem “de lista” mascat datorita celebrelor “cooperative” de sustinere reciproca intre candidati pentru Biroul politic.
Destul de curand a venit si un raspuns din partea lui Crin Antonescu care sustine aceasta viziune si pe care il rezum la acest pasaj:
“Un partid liberal nu este doar al sefilor si baronilor, fiindca altfel nu suntem cu nimic diferiti de modelul Vanghelie sau modelul Berceanu. Un partid liberal trebuie sa fie si al intelectualilor, al artistilor, al tinerilor cu educatie deosebita, al oamenilor de cultura, al tuturor oamenilor liberi. Si vreau sa facem un prim pas, prin promovarea unor astfel de oameni, in mod proactiv“.
Cred ca un exercitiu de sinceritate mai amplu din partea unor lideri “proaspeti” despre cum s-a extins in ulitmii ani fenomenul de “oligarhizare” in partide ar fi util in completarea acestor propuneri “de lista”.
Ramane totusi problema onestitatii acestei “dorinte” de transformare. E destul de limpede ca exista si un revers al medaliei: o lista e prilejul unor “baroni” de a-i da la o parte pe alti “baroni”, deci de a restrange de fapt accesul la controlul asupra partidului.
E un pariu destul de riscant atat timp cat diferenta o va face viziunea si deschiderea de care va dovada liderul. Un pariu pe pe o singura carte.
In final vreau sa contest comparatia si apropierea care se face intre sistemul de vot pe lista din partide cu sistemul de vot pe lista si de distributie proportionala utilizat pana de curand la alegerile pentru Parlamentul Romaniei. Sunt diferente majore iar simpla semantica, “sistem de lista”, nu face ca cele doua filosofii electorale sa produca acelasi efect. Din contra. As spune chiar ca filosofia “de lista” in partide are efecte “majoritariste” ample.
Sistemul de lista poate fi de tip majoritar, adica motiunea castigatoare ia toate locurile din conducere, sau de tip proportional, adica fiecare motiune are in conducere locuri functie de numarul de voturi de la congres.
Daca ar fi sistem proportional ar fi ca la parlamentare.
Daca este sistem majoritar, e ca si cum toate locurile din parlament ar fi asumate de un singur partid.
E clar ca nu sistemul de lista e problema, cat sistemul majoritar al repartizarii functilor, “castigatorul ia totul”.