Alegerile in multe partide, in Romania, nu sunt libere si deschise, ci au o natura piramidal-feudala.
Pentru ca nu sunt libere si deschise:
- (aproape) orice moment electoral intern seamana cu organizarea unui puci/respectiv apararea in fata unui puci.
- (aproape) orice preluare de putere interna seamana cu o lovitura de palat bazata pe o consipratie bine pusa la punct.
- (aproape) orice opinie critica e privita ca deviationism intr-un regim autoritar, hegemonic-personalist sau de casta, si devine un caz: “cazul Geoana”, cazul “Cristi Preda” etc.
- (aproape) orice om care incearca sa isi promoveze in partid o idee sau pe sine e privit suspect sau cu o admiratie/curiozitate/teama: “oare asta in ce gasca e? cine e in spatele lui?”
- o dezbatere publica intre candidati la presedintia partidului pare (aproape) imposibil sa aduca ceva pozitiv, viziuni, idei generoase sau lupta de argumente, ci daca se petrecere – presupunand ca cineva chiar vrea sa convinga “masa de partid” si se asteapta sa voteze cat de cat liber – dezbaterea e privita cu pop-corn in fata ca un prilej de a mai afla “cine cu cine e”, ce mizerii mai aflam din spatele cortinei etc.
- (aproape toti) cei ajunsi in varful piramidei sau intr-un turnulet mai mic al ei (sic!) constata subit ca ei gandesc mai bine si mai impede decat ceilalti si li se adrseaza in public celor care au “initiative personale” astfel: “ar fi bine sa se mai gandeasca putin inainte sa vorbeasca” (va las sa gasiti voi personajele zilei).
- (aproape) nimeni nu are habar si nu vrea sa stie care e numarul de membri de partid pentru ca, de exemplu, sa ii invite la un vot direct si egal pentru, sa zicem, presedintia partidului; numarul de membri ai unei filiale poate varia intr-o zi de la 15.000 la 5.000 de exemplu daca azi e Congres si ai nevoie de “cota de reprezentare” mare si maine tre sa platesti o “taxa de filiala” catre “centru” conforma cu numarul de membri; imi imaginez ce dezordine si ce rasete ar provoca ideea ca oameni din afara partidului, ce se declara ca simpatizanti, sa primeasca drept de vot in alegerile interne – “pai ce sa caute bre toti aia la noi? ei ce au facut pentru partid?”
- identitatea membrilor nu poate fi cunoscuta decat taberei de la putere pentru ca, in functie de moment, puterea decide cine sunt membri si cine nu – depinde ce opinie au; exista si posibilitatea evident ca acei membri sa nu existe si sa fie creati peste noapte daca e nevoie.
Si lista evident poate continua.
Poate ar merita mentionate si exceptiile. Eu m-as gandi la congresul PNL din 2008, cand a fost ales prima data Antonescu, si au existat inclusiv dezbateri televizate intre candidati, iar rezultatul a pastrat o doza de incertitudine pana la final, sau la congresul PSD din 2010, cand a fost ales Ponta dupa un “spectacol” democratic chiar pasionant. Sigur, nu au fost alegeri perfecte, dar mi s-au parut a fi destul de putin viciate.
La PD in schimb e jale, cred ca ultimele alegeri reale au fost in 2001 cand Basescu l-a invins pe Petre Roman.
joness: Din toata lista ta ce sta in picioare e doar dezbaterea Crin-Calin, care intr-adevar m-a mirat si pe mine mult de tot. In rest, toata incertitudinea sau mare parte din ea a fost data de cum au oscilat lideri/baroni/sefi de paşalâc pana in ultimul moment pe holurile Congresului, in buda samd. Adica s-au negociat voturile de filiale in acelasi mod si la sange. Si daca la Crin au mai fost pe ici pe colo oameni cu propria constiinta, la PSD n-a avut nici o legatura cu asta.
la ambele Congrese: si la PNL, dar mai ales la PSD.