Congres PDL. A venit “acel” moment. Mandatul prezidential e pe terminate. Schema generala de strategie se schimba incet, ca si actorii, centrii de putere si mai ales: mizele.
Comunicatorii lui Basescu dau verdictul fara ezitare: PDL nu poate fara Basescu; doar Basescu mai tine PDL in viata; el e “energia” partidului, ba chiar a dreptei in general. Blaga pare si el frustrat ca a stat la coada si nu mai prinde decat mamaliga rece. Basescu a spus adio iar apoi insa a ezitat. Udrea, intre timp, s-a asezat deja la masa compromisului.
Vreau sa va prezint alta perspectiva.
Inca din 2008, dinainte de parlamentare, discutam intre noi la Agentie si cu prieteni “oare cand o sa se lepede PDL de Basescu”. Opiniile osicilau intre: “o sa ii faca vant imediat”, “il ajuta la prezidentiale in 2009 si apoi scapa de el”, iar altii mai rezervati spuneau ca PDL o sa mai traga de el putin si dupa 2009 daca urma sa iasa bine la prezidentiale, dar oricum nu prea mult. In decembrie 2011 am pus tocmai de aceea, in Barometrul Agentiei, intrebarea despre cine ar trebui sa fie liderul PDL. Au iesit Blaga (19%), si pe doi Stolojan (15%). Partidul a urmat din instinct aceasta idee in 2012 si 2013: Blaga si Stolojan au fost “ticketul” castigator in 2013, “noua” generatie de lideri. Singurii cu oaresice capital electoral.
Si nici nu e asa complicat. Basescu la al doilea mandat urma sa nu mai insemne o miza pentru PDL. Iar ce s-a intamplat dupa 2009 a fost de fapt lupta lui Basescu de a ramane remocrat de PDL. Pentru ca isi dorea si isi doreste sa ramana in joc. A oferit tot ce a putut partidului: in principal iluzia ca poate numi orice premier vrea. O vreme i-a mai oferit tutela, motorul puternic de “locomotiva” electorala. Iar treptat teama de represalii prin “mijloace specifice” a ramas singura lui aparenta de putere.
Incet-incet insa, toate argumentele lui Basescu pentru PDL s-au epuizat. Criza l-a lovit si a pierdut tot intr-o zi – joia neagra, 6 mai 2010. Apoi, majoritatea USL a fost covarsitoare – iunie si decembrie 2012. Alba ca Zapada s-a topit in USL la manifestatiile din iarna lui 2012. Iar teama? Nici ea nu pare a mai fi ce-a fost.
Tragem linie azi. Da, momentul “acela” a sosit. PDL isi cauta alt drum. Basescu risca sa ramana fara o organizatie si nu are optiuni. Adevarul e ca azi Basescu e cel care nu poate fara PDL. Un partid de la zero e infiorator de greu de facut. De aici au aparut si ezitarile si pasul inapoi de dupa “momentul Adio PDL”. Blaga isi permite chiar si gesturi politice generoase: a preluat ideea lui Udrea si a lui Cristi Preda de alegeri interne pentru candidat la presedintie. Se pozeaza in democrat si reformator. Incepe sa “integreze”.
Ambitia PDL si a noilor sai lideri e naturala. Liberalii si multi taranisti au vrut un alt drum in 2000 fara Emil Constantinescu. PSD, Rus, Geoana au vrut alt drum in 2004, fara Ion Iliescu. Unora le-a iesit, altora deloc, altora pe jumatate si s-au inecat pe parcurs. PDL isi cauza azi un drum si are sansele lui sa il gaseasca. Dar are nevoie sa invete sa puncteze strategic si sa nu se mai balbaie cu momente folclorice.
PS. In mod curios “Miscarea populara” putea avea, in teorie, un destin interesant. Daca era ceva serios putea fi punctul de la care partidele sa romanesti sa se diversifice, sa accepte pluralitatea de platforme si opinii, si sa se rupa de mitul comunist al partidului “monolit” – o singura voce, o singura echipa, un singur program samd. Dar probabil ea va esua deoarece e momentan doar un proiect “personalistic”.
*Imaginea pentru ilustrare a fost preluata de aici.
** Clipul este o productie neoficiala a unor jurnalisti RealitateaTv distribuita pe Facebook.
Pingback: Agentia de Rating Politic » Basescu isi doreste “accesul spre societate”