De ce sunt usor de organizat alegeri “primare” in partidele din Romania

    Sa zicem ca un partid vrea sa isi desemneze candidatul pentru Parlament intr-un colegiu electoral. Trebuie sa faca doar urmatoarele actiuni:

    1) Sa anunte cu 3-4 luni inainte ca primeste candidaturi (din interior si daca vrea sa fie chiar deschis si din exterior pe baza unei platforme etc). Continue Reading →

    Legea lui “20%” – despre sisteme electorale in Romania

    Partidele romanesti atunci cand  singure sau intr-o coalitie puncteaza in sondaje sub 20% par mai inclinate sa sustina sisteme de natura proportionala, iar pe masura ce depasesc acest prag inclina spre un sistem majoritar. Cel putin dupa anul 2000 cand dezbaterile despre sistemul electoral au capatat o importanta mai mare. Cauza acestei variatii este rezultatul unui sistem electoral majoritar care inclina sistemul politic spre un sistem de doua partide sau de doua partide si jumatate, dar si de rezultatul unui sistem electoral proportional care mentine un pluralism de partide pe scena politica.

    Al doilea mecanism care pare a bloca trecerea de la proportional spre majoritar este rivalitatea liderilor de rang 1, care detin la un moment dat puterea in stat, si care se impiedica reciproc in a obtine prea multa putere. Vorbim de presedinti, premieri, lideri de partide.

    O a treia observatie este legata de context: toate discutiile despre sistemul electoral s-au incins in anii electorali si preelectorali. Este cumva o tendinta a partidelor “mari” de a amenaja sistemul inainte de scrutin astfel incat sa “dea lovitura” si sa se instaleze intr-un sistem de alternanta care le-ar asigura o viata ceva mai sigura pe termen lung. Continue Reading →

    Revolutia uninominala care nu mai vine

    Exista o singura idee generoasa si cu potential electoral urias legata de sistemul uninominal si majoritar (chiar si intr-un singur tur) si fara nici un fel de comasare:

    Ca daca ti-a ajuns ce candidati iti ofera acelasi partide de care parca nu mai scapi de zeci de ani si ca daca exista un om complet independent care pare macar ca are capacitatea sa fie “altfel” si sa faca treaba, atunci partidele nu te pot opri si poti alege un astfel de om. Ramane ca acel “om” sa stie sa vorbeasca si sa convinga inca vreo 10-20 de oameni care sa munceasca VOLUNTAR pentru el si sa munceasca – mult, foarte mult, din usa in usa

    Pe aici cred ca e “baza” unei politici simple si sanatoase. Din pacate, din tot uninominalul si discutiile despre el, asta e singurul aspect despre care nu se discuta si care e uitat pe la coada pe undeva. Sunt curios insa cine va exploata potentialul ideii.

    Colegiile uninominale – “proba” de desen

    A inceput, pe nesimtite, un proces poate chiar revolutionar in politica romaneasca si istoria alegerilor si campaniilor electorale din Romania: desenarea colegiilor uninominale. Continue Reading →