Marketing politic si propaganda – confuzie si cinism

Aflam dintr-o stire de pe Mediafax ca firma de consultanta politica la care a apelat pretendentul Hillary Clinton la candidatura democrata a avut contracte si cu Nicolae Ceausescu si cu un alt tiran sud-american. Automat, ne aducem aminte si de admiratorii PR-ului si “marketingului politic” de care a dat dovada, chipurile, Vladimir Putin, prin gesturile sale imprevizibile de la Summitul NATO din Bucuresti.

Aceste comentarii si puncte de vedere denota un cinism lipsit de orizont al celor care confunda, in viata si in general, metoda cu scopul, facand din metoda scop (o varianta a faimosului dicton scopul scuza mijloacele). Marketingul politic, consultanta politica, daca devine tehnica perfectionata de a obtine si pastra putere, prestigiu, influenta, fiind insa indiferent fata de obiectivele actorului respectiv, atunci sa avem iertare, dar nu mai este marketing politic. Este cardasie specializata, asistenta sofisticata a unor tirani si a unor hoti la drumul mare, este orice, dar nu marketing politic.

Marketingul, consultanta politica, este inseparabil de aspectul normativ – este o tehnica si un canal de comunicare intre lideri politici si electorat specific democratiei constitutionale, adica a acelui sistem care garanteaza libertatile politice ale cetateanului. Nu este nici instrumentul perfect si nici garantia rezolvarii problemelor cetatii.

Desigur, exista si propaganda, adica “marketingul politic” specific regimurilor si sistemelor totalitare, mai violente sau mai soft. Diferenta este esentiala, capitala – marketingul politic veritabil este modest – vrea sa construiasca acel canal intemerdiar de comunicare optima intre candidat si electorat. Propaganda are un scop “maret” – vrea sa invete oamenii sa gandeasca numai in termenii oficiali, vrea sa controleze si formateze constiinta omului. Nenorocirea este ca in prezent diferentele sunt diluate, amestecate, confuzionate, si o dovada este atat stirea in cauza cat si admiratia usor naiva (sa ii zicem asa) fata de serviciile de PR si consultanta ale “celui mai democrat lider al lumii”, cum s-a auto-denumit Putin. O alta nenoricire este ca tehnicile de maketing politic, foarte perfectionate, din ce in ce mai subtile, mai sofisticate, sunt tot mai mult folosite numai in scopuri propagandistice, iar acest lucru duce la o si mai mare confuzie intre cele doua. Caci tehnicile sofisticate, astazi, pot acoperi aproape fara urma scopuri tiranice. Nu ma refer numai la partea de comunicare, ci si la partea de a cunoaste populatia “statistic”, de a o “supraveghea” din ce in ce mai indeaproape prin tehnici de sondare a opiniei publice. Asa se face ca in zilele noastre “crima perfecta” este facuta posibila prin propaganda care foloseste tehnicile “high-tech” ale marketingului…

Asa se explica de ce gandirea oficiala este in “floare” si in democratiile clasice. Cu atat mai necesar ne este noua sa pastram diferentele si sa facem marketing politic, nu servicii de propaganda…

Ionut.