Pentru ca asa cum, in chei diferite, explicau si domnul Cristian Preda si domnul Ion Iliescu (Stire Newsin – vezi la sfarsit) nominalizarile de ministri trebuie sa ramana un “atribut de partid” si subiect de “negocieri politice”.
Adica, pe romaneste, “sa ne pastram noua in spatele usilor inchise aceasta putere de a numi“, de fapt fara nici un dialog cu oamenii, cu societatea. “Sa ne pastram noua puterea de a alege oamenii” de a scoate din joben, de cine stie unde, “oamenii nostri“, “oamenii de incredere“, “gasca noastra“.
Voi, publicul, asa cum vrea domnul Iliescu si doamna Sulfina Barbu, trebuie sa primiti “programe”, “mesaje”. Adica, tot pe romaneste, aceleasi texte fara identitate, generaliste sau, asa cum remarca cineva, aceleasi texte de ani de zile, rescrise, transcrise si putin reformulate.
Un guvern alternativ, oricine l-ar propune (nu pentru ca o face PNL azi), e o idee de salutat. Nu doar intr-un sistem bipartid – mi se pare un argument care nu are legatura deloc cu substanta, un argument strict formalist.
Daca ideea e completata de interactivitate, de mecanisme de corectie la nivelul persoanelor care nu reusesc sa produca idei si sa comunice cu oamenii si nu ramane doar o lista de oameni care dau comunicate din cand in cand, poate fi chiar o idee stralucita. Asta apropo de “noi metode de comunicare”, “social media” si altele asemenea.
Am mai auzit si argumentul “acest tip de actiuni divizeaza opozitia” de la consultantul Claudiu Saftoiu (la RealitateaTv la pranz, azi). Mi se pare gresit pentru ca problema opozitiei de azi e lipsa de identitate, nu organizarea ei catre un scop strict “fanatic” de a-l dobori pe Basescu si PDL. Iar un guvern alternativ e un mic pas spre a contura profilul unui partid de opozitie. Ba chiar, mi se pare ca o opozitie unita cu doua partide cu o identitate clara are mult mai multa forta, fata de doua partide care nu stiu clar ce vor dar se unesc intr-o devalmasie totala.
Later edit: nu sunt de acord nici cu argumentul lui Mihnea ca “sigur nu vei mai prinde guvernarea de unul singur, deci nu poti propune un cabinet alternativ“. Argumentul e identic cu al lui Cristi Preda&Iliescu. Cat despre restul remarcilor din articolului lui, amical ii spun ca sunt gratuit-rautacioase. Cel putin asa zisul paradox premier-presedinte e chiar tras de par.
*Stire Iliescu, Newisn: “E nerealistă, important este acum să avem un proiect de program de guvernare, ce anume se poate repara. În funcţie de rezultatele unor alegeri, anticipate sau la termen poţi să discuţi realist o echipă de guvernare, nu să ieşim acuma cu Ionescu, Popescu, Dumitrescu, asta e bătălia, pentru nume de miniştri? (…) Noi trebuie să mergem spre profesionalizarea administraţiei ţării, să mergem cu oamenii cei mai capabili, cei mai competenţi, indiferent de carnetul de partid, să curmăm această consecinţă negativă a clientelismului”, a susţinut Iliescu.
stai ma asa, e tras de par sa candidezi la presedintie, ca apoi sa te vrei premier? unde-i principiul si verticalitatea in asta? merge orice, numai sa primesc? si sa scazi dintr-un post ales intr-unul numit? nu sunt rautacios. ma rog, ok, sunt de obicei, dar la faza asta chiar cred ca ceva e in neregula.
parerea mea. hic.
Pingback: Guvern din umbră, rog seriozitate
mihnea: nu intelg ce are “verticalitatea” de-a face cu asta? tocmai asocierea asta pe care o faci, ca un om care a candidat la presedintie nu poate sa conduca o echipa guvernamentala, mai ales ca presedinte de partid, mi se pare stranie.
– nu sare de la nimic la nimic. in fond sunt doua pozitii ale functiei executive si poate foarte bine, daca ar fi scenariul ca ajunge prim ministru, sa candideze apoi inca odata la presedintie, mai ales daca demonnstreaza ceva ca pm. nu e ca si cum un inginer se apuca de medicina.
– teza ca primul ministru e o chestie pe care o da presedintele cu marinimie de la el din buzunar e insa chiar periculoasa. nu, nu e o alegere directa, insa e o pozitie foarte reprezentativa, venita in urma unor alegeri! si in nici un caz presedintele nu ii face un “hatar” si nu il milostiveste cu o pozitie in stat ca pe un functionaras de doi bani. ca asa ne-a obisnuit Basescu sa credem, e altceva, dar eu refuz asa gandire.
asa cum i-am zis si lui Mihnea pe blog : nu poti candida la presedintie si, sa fii, precum e astazi Crin, favorizat de un segment considerabil al dreptei si, sa te cocoti, in capul listei, ca Premier…
in rest, initiativa nu e deloc rea : acele “no-name-uri,” se pot dovedi solutii viabile, de vreme ce au destule elemente de CV care ii favorizeaza, dpdv profesional…
Mi se pare normal ca, in aceasta perioada, in loc de a da din gura, sa vii cu o solutie viabila. Codex Politicus acuza faptul ca nu ii cunoaste mai nimeni pe acei domni. Nu-i nimic, vedete in tara asta sunt cei din tabloide, nu cei cu CV-uri. As prefera sa le vad capacitatile decat calitatile de vedeta.
Silvy, zice bine !
tzara-i satula, de politicieni vedete in reviste de scandal, ori cu fetisul de a fi prezenti pe sticla…
mai e nevoie se de cei care semneaza condica la locul de munca, care au simtul ridicolului incat nu se lasa antrenati in scandaluri si le pasa de probitatea moral-profesionala…
pai de de o parte se spune ca de ce face pnl guvern din umbra pt ca niciodata acesta nu va ajunge in formula respectiva la putere, iar pe de alta parte antonescu e acuzat ca de la presedinte trece la premier. cum sa ajunga premier daca respectivul guvern al umbrei nu are nici o sansa?
de acord, argumentele lui mihnea, preda si iliescu impotriva unui guvern din umbra sunt absurde. pur si simplu un astfel de guvern este un instrument de comunicare intre partid si societate, nici vorba de modelul britanic. pozitiile pe care le ia partidul tind sa devine unitare pe fiecare domeniu si pt ca sunt expuse de un astfel de ministru din umbra devin mai percutante si sunt luate in seama mai mult decat daca ar fi debitate de un domn ghise, de ex.
apoi, parca totusi e mai bine sa stim cat mai devreme cu ce oameni ar defila un partid la guvernare decat sa ne trezim, dupa ce alegem un partid sau altul, ca acesta vine cu un general oprea, cu un voicu la justitie, cu un fenechiu, norica nicolai sau alti bercivideni. e mai cinstit.
ma mira ca presa a comentat acid si negativ un exercitiu de transparenta.
Paradox presedinte-prim ministru ar fi daca nu ar fi decalate alegerile parlamentare si prezidentiale. Asa, existand decalajul asta, practic viata politica este impinsa vrand-nevrand in tot felul de paradoxuri, oferind ba un presedinte invechit, ba un parlament invechit. Cred ca perioada asta de acum poate oferi un premier care sa devina candidat potential la prezidentiale, fie el Crin, Nutzi sau altcineva. Conditia de baza fiind ca are la dispozitie 3-4 ani sa demonstreze ca e capabil. In fond dupa seria primar-presedinte, primar-premier, de ce n-ar urma si un premier-presedinte ?
Cristi, eu unul cred ca ai dreptate. Pe mine ma mai deranjeaza tare de tot alta chestie (in afara aleia cu programele… etc.), si anume sa-l aud pe cate unul (vorbind de cate o chestie economica sau organizatorica) ca… “este o decizie politica…” Dar chiar a disparut managementul? Chiar totul este politic? Treaba asta cred ca este aruncata ‘in fata’ interlocutorului atunci cand un argument rational este imposibil de dat (sau nu e de dorit sa fie dat, tot din cauze “politice”). Numai sa stai si sa-i asculti atent, de la cel mai mare (ala micu’) pan’ la pomenita Sulfinica, toti o tin cu ‘decizia politica’!
Nu stiu daca e chiar asa de dramatic demersul lui Crin.
Dpdv al relatiei PNL -PSD si a negocierilor, probabil ca s-a ajuns in punctul in care PSD vrea totul, din nou. Asa ca e bine ca PNL pune transparent pe tapet nominalizari care la PSD de obicei inseamna multe si sangeroase batalii de culise.
Dpdv al relatiei PNL – PDL, Crin semnalizeaza clar ca Boc trebuie sa plece si ca orice formula se face doar cu PNL la carma.
Dpdv tactic, propunerile PNL testeaza probabil reactiile unor factiuni PDL fata de o asemenea formula.
Ideea cu Crin premier are 2 explicatii: traditia la liberali ca sefu partidului sa conduca guvernul si este si o replica la propunerea lui A. Nastase ca Ponta trebe sa se pregateasca sa fie premier.
Care este eficienta strategie lui Crin sa se propuna premier dupa ce a fost candidat la presedintie?
Dpdv al contextului, acum cand problemele guvernului sunt dominante fata de contextul electoral, miscarea sa este adaptata.
Dpdv al credibilitatii,partea simbolica, pentru ca isi asuma o sarcina complicata are un punct pozitiv. In ceea ce priveste substanta, expertiza nu putem spune ca este sub nominalizarea lui Ponta insa nu se poate compara cu Johanis.
De fapt, adevarata comparatie trebuie facuta cu Johanis si aici sunt cateva mari semne de intrebare.
A fost respins total Johanis de PSD?
A renuntat Johanis sa mai coopereze cu PNL?
Ce dragut ca se intalnesc in opinii Iliescu cu Preda. In rest, cei care nu inteleg de ce si-a ales Crin pozitia de prim-ministru, poate ar fi bine sa se gandeasca ca poate isi asuma astfel si optiunea pentru republica parlamentara. Dar daca nu pot sa iasa din prezidentialism, sa le fie de bine cu Basescu de mana.
Sunt absolut de acord cu opinia autorului.
In ce priveste acest guvern din umbra se fac nenumarate confuzii.
Una dintre ele: se spune ca guvernul din umbra s-ar practica doar in tari cu sistem bipartit, adica Marea Britanie. De doua ori fals: se practica si in alte tari, iar Marea Britanie nu are un sistem bipartit.
Se spune ca un partid care nu are sanse sa guverneze singur nu are de ce sa-si formeze un guvern din umbra. Fals. Guvernul din umbra reprezinta o structurare si o specializare a activitatii opozitiei. Si partidul LibDem, al treilea ca pondere parlamentara din UK a avut intotdeauna un guvern din umbra, chiar daca s-a aflat timp de decenii in opozitie. acum este la putere in coalitie cu conservatorii, nici conservatorii nici LibDem desigur nu si-au putut trece tot guvernul din umbra la putere.
Argumentul adus de Preda,Iliescu&altii, chiar mi se pare valid. Ideea cabinetului din umbra are sens intr-un sistem bipartizan. La noi este doar o idee prafuita, vehiculata si vanturata de mai multe ori de-a lungul anilor, dar care s-a dovedit fara nici un impact. Poate si pentru ca cei care au anuntat-o nu au intentionat sa faca realmente un cabinet din umbra, ci s-au multumit sa trateze ideea strict dpdv mediatic: “aratam prostilor ca suntem pregatiti sa guvernam”. S-au anuntat mai multe guverne din umbra in Romania de-a lungul anilor, insa eu n-am vazut nicio analiza, nicio politica, niciun pachet de masuri alternative propuse de vreun “ministru” care sa-mi dea impresia ca cineva se antreneaza pe margine si ar putea avea idei mai bune decat ministrul din teren.