Dialogul intre probabil-noua-putere si probabil-noua-opozitie a inceput inca inainte de caderea Guvernului MRU in Parlament. Cristian Preda il numeste pe Adrian Nastase “ideolog” al noii majoritati. PDL deja incepe sa vorbeasca pe mai multe voci de “haos”, “incompetenta”, “oameni vechi”, “promisiuni neonorate”, “populism”, “bani cheltuiti aiurea”.
De partea noii puteri, Adrian Nastase continua sa lanseze intr-adevar teze ideologice foarte “adanci”. Cu siguranta ele vor face si obiectul unui dialog intern in USL, cel putin la nivel de policy daca nu chiar la nivel de “identitate” a acestei constructii. Mai ales ca Nastase alege sa vorbeasca in numele “partidului de stanga” – si nu pentru tot USLul (?).
Tema este proprietatea. Fostul premier se intreaba cu subinteles daca nu cumva ar fi ncecesar un referendum pentru a solutiona chestiunea: “va putea fi propusa spre solutionare parlamentului rezultat din alegerile din noiembrie sau ar putea fi supusa unui referendum care sa evidentieze majoritatea in solutionarea definitiva a acestui capitol ramas deschis in ultimii 22 de ani?“.
Desi nu spune cum ar rezolva un referendum problema, e vorba de dorinta de a legitima un statusquo. Unora cred ca le da fiori ideea de a “taia nodul gordian” cu ajutorul “vointei populare”. Cu siguranta insa PDL – noua opozitie – va vorbi masiv despre “restauratia vechiului regim”, va întoarce tema “re-nationalizarii” comuniste impotriva USL si va cauta sa se religitimeze ca “dreapta autentica”.
Adrian Nastase indică mai departe că problema “reîmproprietăririi” si a “proprietatii”, asa cum a fost ea definita ea in 22 de ani, e cumva o falsa problema, ca o iluzie a “fericririi” care ne tine pe loc. El introduce discret disctinctia intre “proprietatea” din viitor si proprietatea ca discutie despre trecut. Prima ar trebui sa ne preocupe, a doua mai putin pentru ca e un fel de himera. Prima ne va aduce productivitate, salarii, profit, pe cand cea de-a doua doar o “fericire” indoielnica, un moment “zero” incert.
“Dupa ce vom fi rezolvat problemele proprietatilor individuale din trecut si cele create, in mare masura de statul comunist, prin privatizare, vom incepe oare viata de la zero, fericiti ca am terminat cu trecutul? Cred, in continuare ca noi, ca partid de stanga, trebuia sa luam exemple de la alte state foste comuniste in problema proprietatii si sa ne concentram mai mult pe problemele MUNCII, pentru a crea in felul acesta, proprietate noua, salarii mai bune, profit economic, productivitate mai ridicata“.
Aceasta ordine de prioritati: mai intai “noi”, cei care detinem capitalul acum, si apoi “ei”, cei care au fost deposedati atunci sau lasati pe dinafara “in the process” – e o alegere esentiala. E vorba de publicul caruia i se adreseaza aceste politici dar si cum este inteles conceptul de “dreptate”. Evident, aceasta rebranduire a tezelor PDSR din anii 90 sub conceptele de “munca” si “productivitate” nu va fi satisfacatoare pentru militantii dreptei si va intra puternic in coliziune cu interesele fostilor proprietari dar si cu activistii si ideologii ce se reclama dreptei.
Un amendament la toata discutia este ca textul lui Adrian Nastase este destul de confuz si doar indica pentru moment anumite preocupari ideologice. Insa cred ca trebuie sa ne pregatim, se pare, pentru aceasta dezbatere.
PS. inca vad posibilitea ca guvernul Ponta sa nu treaca de învestitură.
