Se intra in ultimele doua saptamani de campanie pentru alegerea presedintelui US. Inteleg ca Romney mai are cam 200 de milioane de dolari “rezerva” pentru finalul de campanie si 100 de milioane pe la superPAC-urile ce-l sustin. Obama ar avea zice-se cam jumate din suma asta.
Bun. Ce faci cu banii astia cand ii ai?
Pai in Romania (coincidenta face ca si la noi e campanie acum), de multe ori, se pune problema cam ca la stat: “nu ai tu atatia bani cat putem noi sa cheltuim”. Adica apar tot felul de inteligenţe si eminenţe care incearca sa (te) convinga de necesitatea, de exemplu, cumpararii a 10 milioane de caciuli si 5 milioane de veste; sau a 20 de milioane de sorturi de bucatarie galbene cu o dunga rosie (deh, asta aveau chinezii pe stoc!). Si de ce? “Pentru ca asta merge”! – ti se va spune imediat. Retineti verbul, e crucial: “merge“. A se traduce: “asta vand firmele noastre prietene”. Orice incercare de a afla alte motive profunde ale optiunii pentru sorturi in defavoarea caciulilor, de exemplu, te va cufunda intr-un fel de nisipuri miscatoare ale “staffului de campanie”. Vei deveni o amenintare. Iar daca vei spune ca poate e nevoie sa facem macar un mic studiu, macar sa stim ce sa scriem pe ele, te transformi intr-un inamic declarat. Asta daca nu cumva cineva nu are pe “cineva” care poate inscriptiona sorturi de bucatarie, caz in care ideea ta va fi salutata cu urale, iar talentul tau de consultant apreciat maxim!
Sa ne intoarcem la prietenii capitalisti de peste oceanul albastru. Prima intrebare ar fi: cum de au ajuns nenica aia sa aiba 200 de milioane?! Primul raspuns e ca: i-au chibzuit si i-au pastrat. … “Wow? Sigur nu intarzie de fapt transportul de gume de mestecat si lopeti din China care urmeaza sa fie distribuite la “taranii” aia de rednecşi din sud? … Ah nu? Da’ atunci care e şpilu’?”.
Uite, sunt niste baieti acolo, consultanti le zice, care au decis sa fie pastrati bani pentru reclama ţintită pe “swing states” in ultimele doua saptamani decisive (nu, nu e vorba de state unde e legalizat “swingingul”). Plus niste studii cam scumpe cu ceva matematica, multe date si cifre care le arata cam pe unde trebuie sa mearga cu busola pe strada, la ce usi sa bata si cui sa trimita “mailuri” … “Hă! ce fraieri, mai bine luau un bă’eat de la noi de aici, le facea niste machete repede cu 5 milioane (lei vechi) si tipareau de banii aia flaiăre si scrisori de ajungeau la toata America lor! Pai cine se ocupa ma de campania aia?”
Se ocupa unii care in primul rand au stiut cum sa ii convinga pe americani ca omul ala merita sa primeasca in conturi niste sute de milioane de dolari drept sustinere. Can you do that? Poti convinge tu ca politician/manager de campanie macar un roman oarecare de pe strada sa iti dea benevol si 10 lei pentru campanie?
In al doilea rand cei pusi la carma nu sunt preocupati sa căpuşeze campania si sa toace banii, ci sa ii foloseasca eficient, cu cap. Adica sa castige alegerile. In al treilea rand astia care conduc o campanie chiar nu se pricep ei la toate mai bine decat toata lumea; asa ca ii angajeaza pe altii care se pricep.
Iar nu in ultimul rand ei chiar se bazeaza pe “mesaje” cand fac o campanie si incearca sa le optimizeze, sa le duca unde trebuie si cum trebuie. Iar “mesaje” nu inseamna in nici un caz vrajeli scrise cu kilogramul intr-o presa locala care mai vinde cu chiu cu vai 500 de bucati pe zi, si alea prin institutii publice.
Mi se pare ca politicienii astia americani au invatat un lucru esential: sa aiba incredere totala in consultanti! La noi, la Romania noastra draga, nu e cazul deocamdata. Poate trebuie sa mai treaca si la noi vreo doua secole de democratie…
eu văd o problemă în sua… de ce sunt numai democraţii şi republicanii?
I’m truly enjoying the design and layout of your
website. It’s a very easy on the eyes which makes it much more enjoyable for me to
come here and visit more often. Did you hire out a designer to create your theme?
Superb work!