Agenția de Rating Politic

Sondaj Agentia de Rating Politic – decembrie 2011, Barometrul “Piata politica”

Cum se impart voturile in decembrie? Cine creste? Cine scade? Vor romanii alegeri interne in partide? Ce fel de sistem de partide? Dar alegeri comasate? Cine cred romanii ca poate livra un sistem de taxe sanatos? Si ce fel de sistem de taxe vor? Cine sunt liderii in ascensiune in 2012? Sunt romanii impotriva avortului? Si ce parere au despre banii pe care statul ii da catre Biserica?

Barometrul de opinie “Piata politica”, sondaj de opinie national, realizat integral de Agentia de Rating Politic, interviuri telefonice (960). Perioada 8-16 decembrie 2011. Pentru uz propriu. Sondaj fara mogul :-p

PS. Apropo de primele reactii (multumim celor care ne-au atras atentia dar … ) – muncesti o luna, rupi statistica in doua, pierzi nopti, oamenii alearga, muncesc. pauza … scapia (sic!) un “i” amarat in prezentare, urla tot interneul.

Legea lui “20%” – despre sisteme electorale in Romania

Partidele romanesti atunci cand  singure sau intr-o coalitie puncteaza in sondaje sub 20% par mai inclinate sa sustina sisteme de natura proportionala, iar pe masura ce depasesc acest prag inclina spre un sistem majoritar. Cel putin dupa anul 2000 cand dezbaterile despre sistemul electoral au capatat o importanta mai mare. Cauza acestei variatii este rezultatul unui sistem electoral majoritar care inclina sistemul politic spre un sistem de doua partide sau de doua partide si jumatate, dar si de rezultatul unui sistem electoral proportional care mentine un pluralism de partide pe scena politica.

Al doilea mecanism care pare a bloca trecerea de la proportional spre majoritar este rivalitatea liderilor de rang 1, care detin la un moment dat puterea in stat, si care se impiedica reciproc in a obtine prea multa putere. Vorbim de presedinti, premieri, lideri de partide.

O a treia observatie este legata de context: toate discutiile despre sistemul electoral s-au incins in anii electorali si preelectorali. Este cumva o tendinta a partidelor “mari” de a amenaja sistemul inainte de scrutin astfel incat sa “dea lovitura” si sa se instaleze intr-un sistem de alternanta care le-ar asigura o viata ceva mai sigura pe termen lung. Continue Reading →

Care e agenda opozitiei?

Nu e o gluma. Nu e o critica. Nu e de luat la misto. Nu e un “atac”. Nu e vreo smecherie.

E chiar o intrebare care vrea raspunsuri; iar eu mi-as dori si o dezbatere. As incerca si o leapsa ca pe vremuri. Dar nu stiu cine se mai baga. Leacul Durerii poate?!

Cand costa democratia?

Pentru ca bla-bla-ul si vrajeala sunt la putere si la propriu si la figurat trebuie sa raspundem la intrebarea asta:

Cand costa sau nu costa democratia?
a) cand se comaseaza alegerile in 2012 pentru ca vrea PDLul pentru ca-i ajuta la strategia electorala? si cand cica se reduc niste cheltuieli?
sau Continue Reading →

Agentia de Rating Politic e pe Facebook

Ne puteti urmari si pe Facebook incepand de azi. Chiar daca munca si apropierea alegerilor ne tin un pic departe de scris si dezbatut cu voi, vom fi aici sa ne spunem parerea. Nu uitati nici de contul de twitter: www.twitter.com/ratingpolitic unde ne putem angaja in discutii chiar si mai directe.

In curand vom veni cu noutati despre studiile Agentiei. Ramaneti pe “receptie”.

Alegeri prezidentiale in Bulgaria. Un profil

Ne comparam cu Bulgaria adesea. Suntem la pachet in buzunarul de la spate al UE. Ei au alegeri prezidentiale si locale azi. Noi ne “pregatim” pentru locale&parlamentare la anul, dar ne gandim deja si la candidatii nostri din 2014 si de unde ar mai putea aparea figuri noi. Mai ales ca dl Basescu nu va mai putea candida si intr-un fel sau altul toti se gandesc la “succesiune”.

M-am gandit la o comparatie destul de fortata, e adevarat, cu Romania, plecand de la profilul politic al candidatilor de azi din Bulgaria. Cam cine ar fi asadar candidatii in Romania daca am urma profilul celor din Bulgaria. O sa vedeti ca apar idei interesante. Zambetele sunt bine venite 🙂

Rosen Plevneliev (site de campanie), candidatul partidului de dreapta GERB (Citizens for European Development of Bulgaria), aflat la putere. Favorit. Fost ministru al “lucrarilor publice” (denumirea e “ministru al dezvoltarii regionale”) al guvernului la putere si om de afaceri in zona de infrastructura. Apreciat pentru munca depusa pentru constructia de autostrazi pe fonduri europene. Sustinut de o doamna ministru al justitiei, Margarita Popova, o figura a luptei “anti-coruptiei”, mesaj pe care de altfel s-a construit electoral partidul GERB infiintat doar in 2006. Un ticket presedinte-vicepresedinte/locotenent. O idee interesanta, o idee de campanie care a bantuit si pe la noi in 2004 (Nastase-Geoana, Basescu-Stolojan) si in 2009 (Geoana-Johannis) – dar cu alte valente.
Varianta romaneasca? Cu cine ar semana? O varianta de Elena Udrea – ministru al dezvoltarii regionale –  in combinatie cu Anca Boagiu – ministru al transporturilor – si cu profilul de afaceri al lui Dorin Umbrarescu. Si cu Monica Macovei pe post de locotenent care sa gireze in tandem elementul de anti-coruptie.

Ivaylo Kalfin (clip1, clip2), candidatul coalitiei de stanga, Coalitia pentru Bulgaria, cu sansa a doua. Fost ministru de externe, fost vice-prim ministru, fost consilier pe economie al fostului presedinte Parvanov si actual eurodeputat. Este asociat destul de mult cu problematica externa si europeana. El merge in tandem cu un actor cu notorietate locala si fost ministru al culturii, Stefan Danailov.
Varianta romaneasca? Cu cine ar semana? O varianta de Mircea Geoana, cu tuşe de Titus Corlăţean, dar cu o faţă mult mai umană – onest sa fiu, nu am gasit faţa asta umană nicăieri şi la nimeni din liderii PSD nationali. Daca vreti si un element nonpolitic si Geoana si Kalfin sut usor rr-îiţi :). Tandemul ar fi probabil cu un Mircea Diaconu ceva mai experimentat sau un Victor Socaciu cu picioarele mai mult pe pamant.

Meglena Kuneva (clip), candidat independent, cu sansa a treia. Fost comisar european pentru protectia consumatorilor, ministru al integrarii si negociator cu UE, doctor in drept, s-a lansat in politica prin Miscarea liberala Simeon al II-lea. Intre preocuparile ei intra protecia datelor personale pe internet si activitatile culturale. Ea merge in tandem cu un economist, Lubomir Hristov, fost economist sef al Bancii Nationale a Bulgariei si fost consilier la Banca Mondiala.
Varianta romaneasca? Cu cine ar semana? Un Leonard Orban ceva mai experimentat si cu anvergura mai larga, poate cu un pic din experienta lui Vasile Puşcaş (negociatorul Romaniei cu UE in guvernul Nastase) – daca nu cumva ar merge chiar Vasile Puşcaş cu totul ca profil. Tandemul ar fi asigurat de un Valentin Lazea, economistul sef al BNR sau de Mihai Tanasescu – desi pentru Mihai Tanasescu la limita i s-ar potrivi intreg profilul de candidat mai degraba tehnocrat.

Svetoslav Vitkov in tandem cu Ventislav Mitsov (clip de campanie; interviu tv – ca sa vedeti cum arata oamenii si daca stiti bulgara 🙂 ). Sunt candidatii atipici, “candidatii rockeri”, indragiti pe internet pentru ca vin drept candidati anti-sistem. Sunt parte dintr-o formatie de succes in anii 90 in Bulgaria,  Hipodil, un stil undeva rock si chestii etno, unii zic si de inspiratie ska (dar mi se pare cam mult), care inteleg ca avea si ceva versuri obscene.
Varianta romaneasca? Cu cine ar semana? Mi-a venit in minte Dan Helciug pentru combinatia de rock si sa zicem etno. Dar aici lista e deschisa si poata varia trecand prin mai multe “staruri” locale de tip: Cheloo sau 1Q Sapro – care mai are ceva “antecedente” in relatia cu politica (melodia din 2004, Romania, trezeste-te!). Intr-un fel si pentru ca s-a implicat deja in politica, cred ca si Mugur Mihaescu de la Vacanta mare s-ar califica la comparatia asta. Pe de alta parte discursul acestor baieti are ceva din Remus Cernea 2009 in Romania, cel putin ca auto-victimizare.

In rest mai sunt 14 candidati. Sper ca nu vi s-au parut exagerate comparatiile 🙂 dar mie mi se pare ca subliniaza si asemanari si deosebiri interesante si unele chiar utile. Ma refer la zona de recrutare a cadrelor politice si la tipul de cariera politica in zona asta a lumii. Plus asemanarile intre temele de campanie, tipul de lider, impactul redus al campaniei online.

Revolutia uninominala care nu mai vine

Exista o singura idee generoasa si cu potential electoral urias legata de sistemul uninominal si majoritar (chiar si intr-un singur tur) si fara nici un fel de comasare:

Ca daca ti-a ajuns ce candidati iti ofera acelasi partide de care parca nu mai scapi de zeci de ani si ca daca exista un om complet independent care pare macar ca are capacitatea sa fie “altfel” si sa faca treaba, atunci partidele nu te pot opri si poti alege un astfel de om. Ramane ca acel “om” sa stie sa vorbeasca si sa convinga inca vreo 10-20 de oameni care sa munceasca VOLUNTAR pentru el si sa munceasca – mult, foarte mult, din usa in usa

Pe aici cred ca e “baza” unei politici simple si sanatoase. Din pacate, din tot uninominalul si discutiile despre el, asta e singurul aspect despre care nu se discuta si care e uitat pe la coada pe undeva. Sunt curios insa cine va exploata potentialul ideii.

Viata sub papuc a partidelor romanesti

Alegerile in multe partide, in Romania, nu sunt libere si deschise, ci au o natura piramidal-feudala.

Pentru ca nu sunt libere si deschise:
– (aproape) orice moment electoral intern seamana cu organizarea unui puci/respectiv apararea in fata unui puci.
– (aproape) orice preluare de putere interna seamana cu o lovitura de palat bazata pe o consipratie bine pusa la punct. Continue Reading →