Daca anul trecut eram umar la umar si colegi de clasament cu blogul lui Cristian Preda, acum suntem la egalitate cu Ion Iliescu. Ce companie domne’ 🙂 Si da, tot pe 14 ca si anul trecut la sectiunea politica. Sau 14-15 daca preferati.

Si tot pe 14, culmea, la categoria Blog de companie. Cu un scor aproape identic.

Felicitari castigatorilor.

Am descoperit azi ca in Rep. Moldova exista de ceva vreme o serie de intalniri intre bloggeri si lideri ai partidelor politice, la o bere, relexat, poate ceva mai apropiate de ideea de la #PrajituraPolitica decat de campania #NouaPolitica :). Ultima dintre ele l-a avut ca participant chiar pe Vlad Filat, premierul in functie. Aveti referinte absolut la intamplare din ce am gasit acum: aici, aici (cu Marian Lupu, 2009) si aici (cu Dorin Chirtoaca, 2008). Continue Reading →

Se discuta cu patima despre “independentii” politici din Parlament. Opozitia acuza tradare. Puterea acuza “jugul” partidelor pus pe alesii poporului. Cert e ca in momente decisive la vot in ambele tabere votul este “bloc”; iar dezertarile se sanctioneaza, de catre ambii combatanti. Continue Reading →

A fost #PrajituraPolitica ep. 2, miercuri 17 martie. Unplugged … pentru ca localul unde trebuia sa mergem ne-am trezit ca era in pana de curent. Cu schimbarea barului am schimbat si continutul prajiturii: asa ca in loc de ceva dulce am avut vizionare de meci Dinamo-Steaua si atmosfera de pub cu microbisti + oarece distractie de St. Patrick’s day. Continue Reading →

Povesteam de curand un episod din campania electorala despre “natura unor consultanti politici”. Ei bine, acum cateva zile, dintr-un material de presa, aflu ca pana si domnul Voicu, vedeta agendei publice, prin meteodele sale specifice oferea “consultanta politica”.

Va dati seama ce senzatie am cand in preajma alegerilor un jurnalist bine intentionat vine si intreaba despre “piata de consultanta politica”.

Observ cu interes “productivitatea” pe care “universul FSN” a avut-o si o are si acum dupa 20 de ani pentru spectrul politic romanesc.
Contabilitatea factiunilor importante ce au plecat din acest nucleu da masura “fenomenului”: Continue Reading →

Pe prima o stiti deja de ceva vreme: participarea la Leacul Durerii, un for de larga respiratie politica online. Unde va invit sa cititi cu spor.

A doua e proaspata, de azi, si o vedeti: am schimbat putin imaginea. Vazut, placut, schimbat 🙂

Miercurea asta, 15 martie 17 martie, incepand cu ora 19.00. Detaliile aici. Cert e ca ne vom suprapune si peste meciul Steaua-Dinamo la care microbistii se pot uita acolo si ca vom avea si niste politicieni. Update S-a schimbat locatia: mergem in Edgar’s Pub, din motive de aglomeratie in toate localurile. Ora ramane 19.00. Insa din pacate nu vom avea unde sa urmarim meciul.

De data aceasta e o spusa a lui Sever Voinescu si o cugetare mai ampla pe marginea realitatii sistemului politic romanesc. Cu care sunt de acord si care ma mira sincer ca vine dinspre partida “prezidentiala”. E o concluzie la care am ajuns si eu de mai multa vreme, o concluzie care ma face sa gasesc un sistem electoral de tip uninominal-majoritar fiind defectuos in raport cu Romania si cultura politica de aici. Si ca sa fie limpede de unde vine mirarea mea: afirmatiile dlui Voinescu sunt impotriva tezei generale a PDL si a lui Traian Basescu care sustine introducerea unui sistem de vot uninominal, majoritar. Continue Reading →

Spusă de Cristian Preda, apeland la “lectia popperiana” (via Mediafax). Iata o confruntare profunda a doua feluri de a gandi politica si pe care le gasesc radical diferite. Chiar daca cei doi se afla in aceeasi parte a baricadei a “actiunii politice”.

Asadar:

Valeriu Stoica: “Eu pot avea alte opinii, asta este foarte bine, dar nu în acţiunea politică. De exemplu, eu sunt monarhist, dar întrucât 90% dintre noi sunt republicani, datoria mea este să apăr republica română, aşa cum este ea“.

Cristian Preda: “Eu ,dacă sunt republican, spun că sunt republican. Există o politică a convingerilor, nu o politică a curentelor generale. Cred, într-o bună tradiţie liberală, de data aceasta, că şi majorităţile se pot înşela, este marea lecţie popperiană“.