Pentru ca i se cuvine

Inchide ochii usor. Incepe sa auda uralele multimii. Oameni sarmani cu o ultima lacrima de speranta abia isi mai ridica privirea spre el. Ii vede pe toti de undeva de sus si trece printre ei si parca toti ii sunt la picioare. Confeti si lumini agitate il imbratiseaza si il urca pe un podium invizibil. Nu e sarbatoare. Sunt speranta si destinul unui intreg popor regasite in el.
S-a intors.
Nu e nici o indoiala ca acum este momentul lui. Momentul la care visa si stia ca Trebuie sa vina. Un “sollen” al istoriei la a carei scriere reincepe sa participe activ.

O bufinutra bufnitura il intrerupe. Geamul stricat de la biroul parlamentar unde se refugiase de caldura Bucurestiului, larg deschis, se trantise de la o adiere mai sanatoasa de vant. In fundal, un zgomot enervant ii strica marunt dar metodic dispozitia. E televizorul uitat pe Antena 3 si un penelist din acela al carui nume nu il tine minte niciodata bîzîie fara sens: “suntem pregatiti sa intram la guvernare, avem solutii“.
“Ce vor si astia?” isi zice toropit, “Oare nu stiu ca acum e randul nostru?“. Isi noteaza pe un colt de foaie sa faca un comunicat sau ceva in care sa sublineze “pericolul liberal” si sintagma “adevarata opozitie”  legata cu o liniuta de expresia “statul social“.

O imagine la tv cu Basescu il face sa intoarca scarbit capul spre geamul care ii stricase visarea. Privirea ii fuge spre cer si gandurile spre vila de la lac. E aproape weekend.
– – – – –
Dedicat tuturor PSDistilor care jubileaza si isi freaca mainile in aceste zile, PSDisti care cu o aroganta marca inregistrata considera ca “li se cuvine” sa fie la putere cat de curand. Lor si numai lor. Pentru ca scrie in coada lor “social-democrati” si pentru ca “asistam la sfarsitul inexorabil al capitalismului asa cum il stim“, “pentru ca dreapta a esuat” samd