Incapacitate de plata vs. restructurare buget

Am vorbit mai demult despre discursul actualei guvernari (si nu numai) unde realitatea e acoperita de altceva, de un limbaj de propaganda care vrea sa “facă” realitatea, sa o reconstruiasca. Cred ca putem vorbi de acelasi fenomen in cazul diverselor reduceri bugetare, de notorietate maxima.

Suntem de facto in fata unei incapacitati de plata a statului a diverselor obligatii salariale, contractuale, sociale. De la pensii pana la autostrazi si terenuri de fotbal in comune, si de la indemnizatii pentru mame pana la salarii ale bugetarilor sau finantarea spitalelor.

Aceasta incapacitate este insa prezentata de propaganda ca o “restructurare” sau ca o “reforma a statului social” – ca o “platoforma ideologica”. De fapt, este o incapacitate de plata mascată de o redistribuire, concept atat de drag socialistilor, dar efectutata pe dos: adica o redistribuire a “tăierilor”, a “pierderilor”. Cu alte cuvinte incapacitatea e una “partiala” si ascunsa sub preş.

Restul povestii livrate oficial o cunoasteti: “toti trebuie sa fim egali in fata crizei”, inventarea de diverşi inamici imaginari ai “poporului suferind” dar fara relevanta economica bugetara (directorii cu salarii de lux, pensiile de lux, falsi pensionari cu handicap, mame care nu vor sa munceasca, etc), “statul social nu mai e actual”.

Povestea de care propaganda nu vrea sa vorbim e ca bugetul e gol si de ce exista o incapacitate de a produce venituri la buget, de a face o economie functionala, precum si despre gaurile pe unde curg banii din buget.